Ediție provizorie

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia)

5 noiembrie 2026(*)

„ Recurs – Ajutoare de stat – Articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE – Sectorul transportului aerian – Pandemia de COVID‑19 – Ajutor de restructurare acordat de Republica Federală Germania în favoarea unei companii aeriene – Decizie a Comisiei Europene de a nu ridica obiecții – Acțiune în anulare – Orientări privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate – Repartizare adecvată a sarcinilor ”

În cauza C‑505/24 P,

având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, introdus la 18 iulie 2024,

Condor Flugdienst GmbH, cu sediul în Neu‑Isenburg (Germania), reprezentată de S. Lünenbürger, K. Reiter și A. Rosenfeld, Rechtsanwälte,

recurentă,

celelalte părți din procedură fiind:

Ryanair DAC, cu sediul în Swords (Irlanda), reprezentată de I.‑G. Metaxas‑Maranghidis, dikigoros, S. Rating, abogado, și E. Vahida, avocat,

reclamantă în primă instanță,

Comisia Europeană, reprezentată de I. Barcew, V. Bottka și L. Nicolae, în calitate de agenți,

pârâtă în primă instanță,

Republica Federală Germania, reprezentată inițial de J. Möller și P.‑L. Krüger, în calitate de agenți, ulterior de J. Möller și V. Piegsa, în calitate de agenți,

intervenientă în primă instanță,

CURTEA (Camera a treia),

compusă din domnul C. Lycourgos (raportor), președinte de cameră, domnii N. Fenger și S. Rodin, doamna O. Spineanu‑Matei și domul N. Piçarra, judecători,

avocat general: domnul A. Biondi,

grefier: domnul M. Longar, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 20 noiembrie 2025,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 26 martie 2026,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin recursul formulat, Condor Flugdienst GmbH (denumită în continuare „Condor”) solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 8 mai 2024, Ryanair/Comisia (Condor; ajutor de restructurare) (T‑28/22, denumită în continuare „hotărârea atacată”, EU:T:2024:301), prin care acesta a anulat Decizia C(2021) 5729 final a Comisiei Europene din 26 iulie 2021 privind ajutorul de stat SA.63203 (2021/N) – Germania – Ajutor de restructurare în favoarea Condor (denumită în continuare „decizia în litigiu”).

I.      Cadrul juridic

A.      Tratatul FUE

2        Articolul 107 TFUE prevede:

„(1)      Cu excepția derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(2)      Sunt compatibile cu piața internă:

[…]

(b)      ajutoarele destinate reparării pagubelor provocate de calamități naturale sau de alte evenimente extraordinare;

[…]

(3)      Pot fi considerate compatibile cu piața internă:

[…]

(c)      ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într‑o măsură care contravine interesului comun;

[…]”

B.      Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare

3        Potrivit punctului 9 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate (JO 2014, C 249, p. 1, denumite în continuare „Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare”):

„O altă preocupare se referă la problema hazardului moral creat de ajutorul de stat. Întreprinderile care anticipează că ar putea fi salvate atunci când se confruntă cu dificultăți ar putea pune în aplicare strategii de afaceri excesiv de riscante și neviabile. În plus, perspectiva acordării de ajutoare pentru salvarea și restructurarea unei anumite întreprinderi poate să reducă artificial costurile de capital ale acesteia, conferindu‑i un avantaj concurențial nejustificat pe piață.”

4        În subsecțiunea „3.5.2. Ajutoare de restructurare” din aceste orientări, care figurează în secțiunea intitulată „3.5. Proporționalitatea ajutorului/limitarea ajutorului la minimul necesar”, punctul 61 din orientările menționate prevede că „[c]uantumul și intensitatea ajutoarelor de restructurare trebuie să se limiteze la minimul strict necesar pentru a se putea efectua restructurarea în funcție de resursele financiare existente ale beneficiarului, ale acționarilor acestuia sau ale grupului de întreprinderi din care face parte acesta. În special, trebuie să se asigure un nivel suficient al contribuției proprii la costurile aferente restructurării, precum și al repartizării sarcinilor, astfel cum se prezintă mai detaliat în prezenta secțiune (3.5.2).” În această privință, punctele 62-64 din aceleași orientări precizează, în subsecțiunea „3.5.2.1. Contribuție proprie” din acestea, cerințele privind „contribuția proprie”. În special, acest punct 64 arată că o contribuție proprie va fi considerată, în mod normal, ca fiind adecvată în cazul în care cuantumul acesteia este de cel puțin 50 % din costurile de restructurare.

5        În subsecțiunea „3.5.2.2. Repartizarea sarcinilor” din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare, punctele 65-69 din acestea prevăd:

„65.      În cazul în care sprijinul de stat se acordă într‑o formă care consolidează poziția beneficiarului în materie de capitaluri proprii, de exemplu atunci când statul furnizează granturi, injectează capital sau șterge datorii, acest fapt poate avea ca efect protejarea acționarilor și a creditorilor subordonați de consecințele alegerii lor de a investi în beneficiar. Acest fapt poate să genereze un hazard moral și poate să submineze disciplina pieței. Prin urmare, ajutorul pentru acoperirea pierderilor ar trebui să se acorde numai în condiții care implică o repartizare adecvată a sarcinilor între investitorii existenți.

66.      Repartizarea adecvată a sarcinilor va însemna, în mod normal, că acționarii preexistenți și, dacă este cazul, creditorii subordonați trebuie să suporte în totalitate pierderile. Creditorii subordonați ar trebui să contribuie la absorbția pierderilor, fie prin conversia în capitaluri proprii, fie prin reducerea valorii contabile a principalului instrumentelor relevante. Prin urmare, statul nu ar trebui să intervină decât după ce pierderile au fost integral contabilizate și atribuite acționarilor existenți și titularilor de creanțe subordonate existenți […]. În orice caz, ieșirile de numerar de la beneficiar către deținătorii de acțiuni sau de creanțe subordonate ar trebui să fie evitate în timpul perioadei de restructurare în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere juridic, cu excepția cazului în care i‑ar afecta în mod disproporționat pe cei care au injectat noi capitaluri proprii.

67.      Repartizarea adecvată a sarcinilor va însemna, de asemenea, că orice ajutor de stat care consolidează poziția beneficiarului în materie de capitaluri proprii ar trebui acordat în condiții care să asigure statului o cotă rezona bilă din viitoarele creșteri de valoare ale beneficiarului, având în vedere cuantumul capitalurilor proprii investite de stat în comparație cu restul fondurilor proprii ale întreprinderii după contabilizarea pierderilor.

68.      Comisia [Europeană] poate să autorizeze derogări de la aplicarea integrală a măsurilor prevăzute la punctul 66 în cazul în care măsurile respective ar putea, în caz contrar, să genereze rezultate disproporționate. Astfel de situații ar putea să includă cazurile în care cuantumul ajutorului este mic în comparație cu propria contribuție sau în care statul membru în cauză demonstrează că creditorii subordonați ar primi mai puțin în termeni economici decât în cadrul procedurii obișnuite de insolvență și dacă nu s‑ar acorda un ajutor de stat.

69.      Comisia nu va solicita în mod sistematic o contribuție din partea titularilor de creanțe cu rang prioritar pentru restabilirea poziției unui beneficiar în materie de capitaluri proprii. Cu toate acestea, Comisia poate să considere orice astfel de contribuție ca fiind un motiv de reducere a amplorii necesare a măsurilor de limitare a denaturărilor concurenței, în conformitate cu punctul 90.”

6        În subsecțiunea „3.6.1. Principiul «prima și ultima dată»” din aceste orientări, care figurează în cadrul secțiunii intitulate „3.6. Efecte negative”, punctul 70 din orientările menționate prevede:

„Pentru a se reduce hazardul moral, stimulentele excesive care favorizează asumarea unor riscuri și denaturările potențiale ale concurenței, ajutoarele ar trebui să se acorde întreprinderilor în dificultate pentru o singură operațiune de restructurare. În acest caz, se vorbește despre principiul «pentru prima și ultima dată». […]”

7        Secțiunea „3.6. Efecte negative” din aceleași orientări conține de asemenea subsecțiunea „3.6.2. Măsuri de limitare a denaturărilor concurenței”, care include punctele 76-93 din aceste orientări.

II.    Istoricul litigiului și decizia în litigiu

8        Istoricul litigiului, așa cum figurează la punctele 2-10 din hotărârea atacată, poate fi rezumat după cum urmează.

9        Condor este o companie aeriană germană care asigură zboruri charter. Aceasta furnizează servicii de transport aerian unor clienți individuali, precum și unor operatori turistici și agenții de turism, cu plecare din mai multe aeroporturi, în special din Germania, concentrându‑se pe piața călătoriilor de agrement.

10      În perioada cuprinsă între 2019 și 2021, Condor a beneficiat de mai multe măsuri de ajutor de stat, care pot fi clasificate în două grupuri, și anume, pe de o parte, măsuri de ajutor prin care se urmărea remedierea dificultăților sale financiare provocate de insolvența fostei societăți‑mamă, Thomas Cook Group plc (denumită în continuare „Thomas Cook”), și, pe de altă parte, măsuri de ajutor destinate reparării pagubelor pe care le‑a suferit ca urmare a impunerii unor restricții de călătorie legate de pandemia de COVID‑19.

11      În această ultimă privință, societății Condor i s‑au acordat succesiv două măsuri de ajutor individuale prin care se urmărea repararea pagubelor suferite ca urmare a impunerii unor restricții de călătorie legate de această pandemie, prima referitoare la perioada cuprinsă între 17 martie și 31 decembrie 2020 (denumită în continuare „ajutorul COVID‑19 din 2020”), care a luat forma a două împrumuturi în cuantum total de 550 de milioane de euro (denumite în continuare „împrumuturile COVID‑19 din 2020”), însoțite de o garanție de stat, iar a doua referitoare la perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 31 mai 2021.

12      În urma pronunțării Hotărârii din 9 iunie 2021, Ryanair/Comisia (Condor; COVID‑19) (T‑665/20, EU:T:2021:344), prin care Tribunalul a anulat o primă decizie a Comisiei privind ajutorul COVID‑19 din 2020, Comisia a concluzionat prin decizia C(2021) 5730 final din 26 iulie 2021 privind ajutorul de stat SA.56867 (2020/N, ex 2020/PN) – Germania – Compensarea pagubelor provocate Condor de pandemia de COVID‑19 (denumită în continuare „decizia privind ajutorul COVID‑19 din 2020 modificată”) că ajutorul COVID‑19 din 2020 era compatibil cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE. În decizia privind ajutorul COVID‑19 din 2020 modificată, Comisia a considerat printre altele, pe baza datelor ex post furnizate de autoritățile germane, că societatea Condor fusese supracompensată cu un cuantum de 91,745 milioane de euro, plus dobânzi.

13      Prin decizia în litigiu, Comisia a aprobat, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE și al Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare, o măsură de ajutor menită să susțină restructurarea și continuarea activităților Condor (denumită în continuare „măsura în cauză”), care cuprinde două componente. Prima componentă constă, pe de o parte, în modificarea condițiilor împrumuturilor COVID‑19 din 2020 și, pe de altă parte, în ștergerea parțială a unui cuantum de 90 de milioane de euro din datoriile rezultate din aceste împrumuturi. A doua componentă constă în ștergerea unei datorii în cuantum de 20,2 milioane de euro, corespunzătoare dobânzilor pe care Condor trebuia să le ramburseze în urma deciziei modificate privind ajutorul COVID‑19 din 2020.

III. Acțiunea în fața Tribunalului și hotărârea atacată

14      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 14 ianuarie 2022, Ryanair DAC a introdus o acțiune având ca obiect anularea deciziei în litigiu.

15      În susținerea acțiunii formulate, Ryanair a invocat zece motive, întemeiate în esență, primul, pe faptul că măsura în cauză nu intră în domeniul de aplicare al Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare, al doilea, pe o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește dovedirea unei disfuncționalități a pieței și a unor dificultăți sociale, al treilea-al șaselea, pe faptul că Comisia nu dovedise necesitatea intervenției statului și efectul său de stimulare, existența unui plan de restructurare realist, coerent, de mare anvergură și de natură să restabilească viabilitatea pe termen lung a Condor, precum și caracterul adecvat al măsurii în cauză sau proporționalitatea acesteia, al șaptelea, faptul că Comisia a săvârșit erori în examinarea efectelor negative ale măsurii în cauză, al optulea, o încălcare a principiilor nediscriminării, liberei prestări a serviciilor și libertății de stabilire, al nouălea, o încălcare a drepturilor sale procedurale și, al zecelea, o încălcare a obligației de motivare.

16      În hotărârea atacată, Tribunalul, după ce a respins primul-al optulea motiv ca inadmisibile, a examinat al nouălea motiv invocat de Ryanair, întemeiat pe încălcarea drepturilor sale procedurale, în care aceasta a invocat în esență opt aspecte (calificate de Tribunal drept „indicii”) referitoare la conținutul deciziei în litigiu, care corespund elementelor invocate în primele opt motive ale acțiunii sale în anulare, care ar demonstra că Comisia ar fi trebuit să aibă îndoieli cu ocazia examinării preliminare a măsurii în cauză.

17      După ce a respins primele cinci dintre aceste aspecte, Tribunalul a concluzionat, în ceea ce privește cel de al șaselea aspect, că Ryanair dovedise corespunzător cerințelor legale că Comisia ar fi trebuit să aibă îndoieli cu privire la chestiunea dacă măsura în cauză îndeplinea cerința prevăzută la punctul 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare. Astfel, după ce a efectuat o interpretare literală, contextuală și teleologică a acestui punct 67, Tribunalul a arătat, la punctul 233 din hotărârea atacată, că, având în vedere această interpretare, Comisia nu putea să concluzioneze fără a avea îndoieli că această măsură nu intra în domeniul de aplicare al punctului 67 menționat și să omită să examineze dacă măsura menționată era conformă cu cerințele prevăzute la același punct 67.

18      În plus, în ceea ce privește al șaptelea aspect, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unor erori în examinarea efectelor negative ale măsurii în cauză, Tribunalul a arătat, la punctul 237 din hotărârea atacată, că din considerentul (150) al deciziei în litigiu reiese în esență că, în cadrul calibrării măsurilor de limitare a denaturărilor concurenței, Comisia a luat în considerare, printre alți factori, amploarea contribuției proprii și a repartizării sarcinilor în speță. Tribunalul a dedus de aici, la punctul 238 din această hotărâre, că îndoielile pe care Comisia ar fi trebuit să le aibă cu privire la respectarea cerinței prevăzute la același punct 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare în materie de repartizare adecvată a sarcinilor afectează în mod necesar aprecierea efectuată de Comisie în cuprinsul considerentelor (141)-(152) ale deciziei în litigiu în ceea ce privește domeniul de aplicare al măsurilor vizând limitarea denaturărilor concurenței aplicabile Condor.

19      La punctul 241 din hotărârea atacată, Tribunalul a statuat că lipsa examinării de către Comisie a respectării cerinței prevăzute la punctul 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare în materie de repartizare adecvată a sarcinilor făcea ca această examinare să fie incompletă și insuficientă în ceea ce privește efectele negative ale măsurii în cauză și în special calibrarea măsurilor vizând limitarea denaturărilor concurenței, al căror domeniu de aplicare depinde în special de gradul de repartizare a sarcinilor. Tribunalul a concluzionat, la punctul 242 din această hotărâre, că examinarea incompletă și insuficientă în ceea ce privește cerințele în materie de repartizare a sarcinilor și efectele negative ale măsurii în cauză revela îndoielile pe care Comisia ar fi trebuit să le aibă în această privință.

20      În aceste condiții, Tribunalul a statuat că Ryanair dovedise corespunzător cerințelor legale că Comisia ar fi trebuit să aibă îndoieli care să justifice inițierea procedurii prevăzute la articolul 108 alineatul (2) TFUE. În consecință, Tribunalul a anulat decizia în litigiu, fără a fi necesară examinarea celui de al optulea aspect invocat de Ryanair, referitor la o încălcare a principiilor nediscriminării, liberei prestări a serviciilor și libertății de stabilire, și nici a celui de al zecelea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.

IV.    Concluziile părților

21      Condor solicită Curții:

–        anularea hotărârii atacate;

–        respingerea acțiunii introduse în cauza T‑28/22 și

–        obligarea Ryanair la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor în primă instanță și în recurs.

22      Ryanair solicită Curții:

–        respingerea recursului și

–        obligarea Condor la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de Ryanair în prezenta procedură.

23      Comisia solicită Curții:

–        admiterea recursului, anularea hotărârii atacate și respingerea acțiunii introduse în cauza T‑28/22 și

–        obligarea Ryanair la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor în primă instanță și în recurs.

24      Republica Federală Germania solicită Curții:

–        admiterea recursului și

–        obligarea Ryanair la plata cheltuielilor de judecată.

V.      Cu privire la cererea de redeschidere a procedurii orale

25      În urma prezentării concluziilor domnului avocat general la 26 martie 2026, Condor a solicitat, prin înscrisul depus la grefa Curții la 5 mai 2026, redeschiderea procedurii orale.

26      În susținerea cererii respective, această parte arată, pe de o parte, că concluziile avocatului general nu abordează suficient aspectul dacă considerentul (135) al deciziei în litigiu conține o analiză conformă cu cea impusă la punctul 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare.

27      Astfel, în concluziile sale, domnul avocat general ar propune să nu se răspundă la această chestiune și să se respingă cel de al doilea motiv de recurs din motive legate de admisibilitatea acestuia, întemeindu‑se pe o interpretare prea restrictivă a argumentelor invocate de Condor, de Comisie și de Republica Federală Germania. Or, o astfel de chestiune ar necesita o examinare mai aprofundată.

28      Pe de altă parte, concluziile avocatului general nu ar examina în mod suficient incertitudinea referitoare la interpretarea punctului 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare și ar stabili în mod eronat obligația de motivare care revine Comisiei.

29      În această privință, trebuie amintit, pe de o parte, că, în temeiul articolului 252 al doilea paragraf TFUE, avocatul general prezintă în mod public, cu deplină imparțialitate și în deplină independență, concluzii motivate cu privire la cauzele care, în conformitate cu Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, necesită intervenția sa. Nici concluziile acestuia, nici motivarea pe care se întemeiază acesta nu sunt obligatorii pentru Curte (Hotărârea din 21 mai 2026, Mr Green, C‑198/24, EU:C:2026:415, punctul 25 și jurisprudența citată).

30      Pe de altă parte, Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și Regulamentul de procedură al Curții nu prevăd posibilitatea ca părțile sau persoanele interesate menționate la articolul 23 din acest statut să prezinte observații ca răspuns la concluziile prezentate de avocatul general. În consecință, dezacordul unei părți sau al unei persoane interesate față de concluziile avocatului general, oricare ar fi chestiunile pe care acesta le examinează în cadrul acestora, nu poate constitui în sine un motiv care să justifice redeschiderea procedurii orale (Hotărârea din 21 mai 2026, Mr Green, C‑198/24, EU:C:2026:415, punctul 26 și jurisprudența citată).

31      Rezultă că, în măsura în care, prin cererea sa de redeschidere a fazei orale a procedurii, Condor urmărește să răspundă la poziția adoptată de domnul avocat general în concluzii și să precizeze anumite elemente de fapt și de drept, care de altfel au fost deja discutate în cadrul procedurii scrise și orale în fața Curții, se impune respingerea acestei cereri.

32      Desigur, conform articolului 83 din Regulamentul de procedură, Curtea poate oricând să dispună, după ascultarea avocatului general, redeschiderea fazei orale a procedurii, în special atunci când consideră că nu este suficient de lămurită sau atunci când o parte a invocat după închiderea acestei faze un fapt nou de natură să aibă o influență decisivă asupra deciziei Curții sau atunci când cauza trebuie soluționată pe baza unui argument care nu a fost pus în discuția părților ori a persoanelor interesate prevăzute la articolul 23 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

33      Cu toate acestea, în speță, Curtea consideră că dispune, la finalul fazei scrise a procedurii și al ședinței de audiere a pledoariilor care a avut loc în fața sa, de toate elementele necesare pentru a se pronunța asupra recursului.

34      În aceste condiții, Curtea consideră, după ascultarea avocatului general, că nu se impune redeschiderea fazei orale a procedurii.

VI.    Cu privire la recurs

35      Prin recursul formulat, Condor invocă trei motive. Primul motiv este întemeiat pe inaplicabilitatea punctului 67 din Orientările privind ajutoare de stat pentru salvare și restructurare în cazul măsurii în cauză. Al doilea motiv este întemeiat pe lipsa unei îndoieli cu privire la lipsa nerespectării acestui punct 67. În sfârșit, al treilea motiv este întemeiat pe lipsa incidenței erorii invocate asupra dispozitivului deciziei în litigiu.

A.      Cu privire la admisibilitate

1.      Argumentația părților

36      Ryanair arată că, în urma pronunțării hotărârii atacate, Comisia a adoptat Decizia C(2024) 5322 final, din 29 iulie 2024, în cauza SA.63203 (2024/C) (ex 2021/N) – Germania – Ajutor de restructurare pentru Condor (JO C, C/2024/5533), care deschide o procedură formală de examinare în vederea adoptării unei noi decizii privind ajutorul de restructurare pentru Condor. Aceasta susține că adoptarea probabilă a unei astfel de decizii ridică îndoieli nu numai cu privire la interesul Condor de a exercita acțiunea în cadrul prezentului recurs, ci și cu privire la „statutul” unei eventuale noi decizii în cazul anulării hotărârii atacate.

37      Condor, Republica Federală Germania și Comisia consideră că recursul este admisibil.

2.      Aprecierea Curții

38      Rezultă din jurisprudența constantă a Curții că orice persoană fizică sau juridică ce formulează un recurs trebuie să aibă un interes de a exercita acțiunea, a cărui existență trebuie apreciată în funcție de obiectul acestui recurs, pe de o parte, și la data introducerii acestuia, pe de altă parte. Nerespectarea acestei cerințe esențiale constituie o cauză de inadmisibilitate de ordine publică ce poate fi invocată din oficiu de instanța Uniunii (Hotărârea din 26 septembrie 2024, Orlen/Comisia, C‑255/22 P, EU:C:2024:790, punctul 30 și jurisprudența citată).

39      În plus, acest interes de a exercita acțiunea trebuie, la fel ca obiectul litigiului însuși, să continue să existe până la pronunțarea hotărârii judecătorești. În consecință, dispariția interesului menționat sau a acestui obiect în cursul judecății poate determina instanța Uniunii să constate, dacă este cazul din oficiu, că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului (Hotărârea din 26 septembrie 2024, Orlen/Comisia, C‑255/22 P, EU:C:2024:790, punctul 31 și jurisprudența citată).

40      În general, atât existența, cât și menținerea interesului de a exercita calea de atac presupun ca recursul, prin rezultatul său, să poată aduce un beneficiu persoanei fizice sau juridice care l‑a formulat. În toate cazurile, această chestiune trebuie apreciată în mod concret (Hotărârea din 26 septembrie 2024, Orlen/Comisia, C‑255/22 P, EU:C:2024:790, punctul 32 și jurisprudența citată).

41      În speță, Ryanair contestă admisibilitatea recursului pentru motivul că Comisia a inițiat o procedură oficială de investigare în vederea adoptării unei noi decizii privind ajutorul de restructurare acordat Condor și că, prin urmare, adoptarea probabilă a acestei decizii ar implica faptul că Condor nu mai are interesul de a menține prezentul recurs.

42      În ședința în fața Curții s‑a confirmat că, în urma adoptării deciziei de deschidere a procedurii menționate la punctul 36 din prezenta hotărâre, Comisia adoptase efectiv Decizia (UE) 2025/2178 din 28 aprilie 2025 privind ajutorul de stat SA.63203 (2024/C) (ex 2021/N) pus în aplicare de Germania în favoarea Condor Flugdienst GmbH, prin care această instituție a concluzionat că măsura în cauză este compatibilă cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE.

43      În această privință este necesar să se arate, așa cum au procedat Condor și Comisia, că adoptarea Deciziei 2025/2178 nu poate repune în discuție interesul Condor de a exercita acțiunea în prezentul recurs. Astfel, această decizie, potrivit căreia măsura în cauză este compatibilă cu piața internă, nu are ca efect îndreptarea retroactivă a deciziei în litigiu pe care Tribunalul a considerat‑o nelegală. Or, dacă recursul formulat de Condor ar fi admis, decizia în litigiu ar produce din nou efecte juridice de la adoptarea sa. Rezultă că, în pofida adoptării Deciziei 2025/2178, prezentul recurs poate aduce un beneficiu Condor.

44      Prin urmare, recursul este admisibil.

B.      Cu privire la fond

1.      Cu privire la primul motiv

a)      Argumentația părților

45      Prin intermediul primului motiv, care cuprinde trei aspecte, Condor susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat, la punctele 208-231 din hotărârea atacată, că Comisia ar fi trebuit să aplice punctul 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare în cazul unei anulări parțiale a datoriilor, precum cea cuprinsă în măsura în cauză.

46      În primul rând, Condor apreciază că Tribunalul a interpretat în mod eronat domeniul de aplicare al acestui punct 67.

47      Astfel, mai întâi, în ceea ce privește interpretarea literală a punctului 67 menționat, termenii „având în vedere cuantumul capitalurilor proprii investite de stat”, care apar în a doua parte a aceluiași punct 67, ar viza, așa cum a arătat Tribunalul la punctul 215 din hotărârea atacată, numai o situație în care a existat o injecție de capital. Or, Tribunalul ar fi extins domeniul de aplicare al punctului 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare la toate celelalte forme de ajutor care consolidează poziția beneficiarului în materie de capitaluri proprii, inclusiv la anularea datoriilor, care sunt menționate la punctul 65 din aceste orientări.

48      Procedând astfel, Tribunalul ar fi creat, la punctele 216-218 din hotărârea atacată, o incoerență artificială între a doua parte a acestui punct 67 și prima parte a acestuia, care utilizează termenii generici „ajutor care consolidează poziția beneficiarului în materie de capitaluri proprii”. Condor afirmă în această privință că o datorie anulată de stat nu mai este datorată și, prin urmare, nu va mai trebui să fie rambursată de debitor, astfel încât nu se poate considera că, într‑un asemenea caz, suma la care renunță statul este „plătită” beneficiarului anulării datoriei. De altfel, ar trebui să se țină seama de faptul că punctele 65-68 din aceste orientări, care precizează noțiunea de repartizare a sarcinilor, nu sunt redactate în mod definitiv și exhaustiv.

49      În continuare, în ceea ce privește interpretarea contextuală a punctului 67 menționat, Condor arată că, deși Tribunalul ar recunoaște că cerințele stabilite la punctele 66 și 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare sunt autonome, acesta ar indica totuși, la punctul 214 din hotărârea atacată, că același punct 67 trebuie să aibă un domeniu de aplicare identic cu cel al punctelor 65 și 66 din aceste orientări. Or, domeniul de aplicare al punctului 67 din orientările menționate ar fi mai restrâns decât cel al punctului 66 din acestea și nu ar acoperi anularea datoriilor.

50      Acest punct 67 nu ar viza astfel decât injecțiile de capital, întrucât ar determina o participare la capitalul beneficiarului și, ca atare, ar da dreptul, în principiu, la o parte din creșterea de valoare. Punctul 67 menționat ar permite astfel să se verifice dacă injecțiile de capital ale statului nu sunt acordate în condiții neobișnuite și dacă statului i se acordă o cotă rezonabilă din viitoarele creșteri de valoare ale beneficiarului măsurii de ajutor în raport cu restul capitalurilor proprii. Dacă domeniul de aplicare al aceluiași punct 67 ar fi extins la acordarea de subvenții și la anularea datoriilor, ar rezulta de aici un avantaj excesiv pentru stat.

51      Condor adaugă că, contrar celor indicate de Tribunal la punctul 225 din hotărârea atacată, dreptul ajutoarelor de stat nu impune ca un stat, atunci când acordă un ajutor de restructurare, indiferent de forma acestuia, să trebuiască să beneficieze de viitoarele creșteri de valoare ale beneficiarului acestui ajutor. Astfel, pe de o parte, nu toate formele de ajutor de stat ar permite aceeași repartizare a sarcinilor și, pe de altă parte, participarea la o viitoare creștere de valoare a beneficiarului măsurii de ajutor nu ar fi inerentă decât unei măsuri de injectare de capital.

52      Condor apreciază că, contrar celor afirmate la punctul 218 din hotărârea atacată, pretinsa incoerență din modul de redactare a Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare, care, potrivit Tribunalului, ar fi „imputabilă Comisiei, autoare a orientărilor menționate”, nu poate, în orice caz, să o constrângă pe aceasta din urmă să inițieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE.

53      În sfârșit, în ceea ce privește obiectivul punctului 67 din aceleași orientări, la punctele 226-229 din hotărârea atacată, Tribunalul ar fi extins în mod nelegal acest obiectiv la cel care stă la baza punctelor 65 și 66 din acestea, și anume evitarea riscului de hazard moral. Or, anularea datoriilor nu ar genera același hazard moral cu cel care rezultă dintr‑o injecție de capital. Condor arată în această privință că faptul de a acorda statului o cotă rezonabilă din viitoarele creșteri de valoare ale beneficiarului măsurii de ajutor nu reduce în mod necesar stimulentele pe care o întreprindere le poate avea de a‑și asuma riscuri excesive pentru a genera mai multe profituri. În fapt, acest punct 67 nu ar urma nici aceeași logică, nici același obiectiv ca punctul 66, dat fiind că conținutul și aplicarea în timp a respectivelor puncte 66 și 67 ar fi diferite. De altfel, în practica sa decizională anterioară referitoare la ajutoarele de stat care constau într‑o injecție de capital, Comisia ar fi impus numai ca o parte din viitoarea creștere de valoare a beneficiarului măsurii de ajutor să fie acordată statului.

54      În orice caz, Condor susține că extinderea domeniului de aplicare al punctului 67 din Orientările privind salvarea și restructurarea nu este justificată într‑o situație precum cea din speță, în care restructurarea este pusă în aplicare cu sprijinul unui investitor privat care investește în beneficiarul măsurii de ajutor în cele mai bune condiții pentru Condor și pentru rambursarea împrumuturilor publice. Aceasta amintește că achiziționarea Condor de către Attestor Ltd, un fond de investiții, era condiționată de acordarea măsurii în cauză și că această achiziție oferea cele mai bune condiții pentru rambursarea împrumuturilor publice. Astfel, într‑o asemenea situație, cuantumul datoriei anulate și beneficiile viitoare ale beneficiarului măsurii de ajutor, precum și repartizarea lor între stat și investitorul privat s‑ar reflecta în termenii acceptați de acest investitor privat pentru achiziționarea beneficiarului respectiv.

55      În al doilea rând, Condor apreciază că, presupunând că Tribunalul nu a săvârșit o eroare în interpretarea punctului 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare, acesta a interferat, în orice caz, în mod nejustificat cu competențele Comisiei și cu puterea discreționară de care ea dispune în interpretarea propriilor orientări.

56      Aspectul dacă acest punct 67 se aplică anulării datoriilor ar ține de puterea de apreciere de care dispune Comisia pentru a aplica aceste orientări. În această privință, la punctul 219 din hotărârea atacată, Tribunalul ar fi considerat că modul de redactare a punctului 67 menționat „poate primi mai multe interpretări”. Or, poziția Comisiei potrivit căreia aplicarea aceluiași punct 67 trebuie să fie limitată la injecțiile de capital ale statului ar fi, cel puțin, plauzibilă. Prin faptul că nu și‑a limitat examinarea acestuia la un test de plauzibilitate, Tribunalul ar fi substituit în mod nelegal aprecierii Comisiei propria apreciere.

57      Pe de altă parte, Tribunalul nu ar fi ținut seama de faptul că, în practica sa decizională, Comisia nu a solicitat niciodată ca o parte din viitoarele creșteri de valoare ale beneficiarului măsurii de ajutor să fie acordată statului în cazul unui ajutor de stat constând într‑o anulare parțială a datoriei.

58      În al treilea rând, Condor arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a afirmat, la punctul 223 din hotărârea atacată, „că statele membre și Comisia nu dispun de nicio marjă de apreciere în ceea ce privește obligația lor de a îndeplini cerința prevăzută la punctul 67 din Orientările [privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare]”.

59      Pe de o parte, Tribunalul ar fi efectuat o interpretare prea restrictivă a punctului 68 din aceste orientări. Astfel, dacă ar trebui să se admită, așa cum arată Tribunalul la punctul 225 din hotărârea atacată, că domeniile de aplicare ale punctelor 66 și, respectiv, 67 din orientările menționate coincid, ar trebui să se facă o interpretare largă a punctului 68 din acestea pentru ca acesta din urmă să poată acoperi atât punctul 66, cât și punctul 67 menționat. O astfel de interpretare s‑ar impune cu atât mai mult cu cât aplicarea punctului 67 în cazul anulării datoriilor ar putea avantaja statul în raport cu furnizorii privați de fonduri sau cu deținătorii de datorii anulate care nu beneficiază de același avantaj.

60      Pe de altă parte, la punctul 223 din hotărârea atacată, Tribunalul ar fi încălcat articolul 107 alineatul (3) TFUE. Astfel, din jurisprudența Curții ar rezulta că statele membre își păstrează dreptul de a notifica Comisiei proiectele de ajutoare de stat care nu îndeplinesc toate criteriile stabilite de Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare. Astfel, chiar și o măsură de ajutor care nu ar îndeplini cerințele referitoare la repartizarea sarcinilor, în sensul punctelor 65-69 din acestea, nu ar împiedica Comisia să aplice direct acest articol 107 alineatul (3). În speță, participarea Attestor la restructurarea Condor ar justifica cel puțin abaterea de la punctul 67 din orientările menționate și aplicarea directă a articolului 107 alineatul (3) menționat.

61      Ryanair consideră că primul motiv trebuie respins.

b)      Aprecierea Curții

62      În ceea ce privește primul aspect al primului motiv, care vizează în esență domeniul de aplicare al punctului 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței constante a Curții menționate la punctul 209 din hotărârea atacată, în vederea interpretării unei dispoziții a dreptului Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (a se vedea Hotărârea din 17 noiembrie 1983, Merck, 292/82, EU:C:1983:335, punctul 12, și Hotărârea din 23 aprilie 2026, NOI – Blagoevgrad, C‑116/25, EU:C:2026:336, punctul 31, precum și jurisprudența citată).

63      Același lucru este valabil și pentru Orientările adoptate de Comisie (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 octombrie 2023, Est Wind Power, C‑11/22, EU:C:2023:765, punctul 46).

64      Trebuie arătat că Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că din interpretarea literală, contextuală și teleologică a punctului 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare rezultă că cerința referitoare la „repartizarea adecvată a sarcinilor”, prevăzută la acest punct 67, vizează de asemenea o situație în care măsura de ajutor constă într‑o anulare a datoriilor.

65      Punctul 67 menționat arată astfel că „[r]epartizarea adecvată a sarcinilor va însemna, de asemenea, că orice ajutor de stat care consolidează poziția beneficiarului în materie de capitaluri proprii ar trebui acordat în condiții care să asigure statului o cotă rezonabilă din viitoarele creșteri de valoare ale beneficiarului, având în vedere valoarea capitalurilor proprii investite de stat în comparație cu restul capitalurilor proprii ale întreprinderii după contabilizarea pierderilor.”

66      Așa cum a statuat Tribunalul la punctele 210-213 din hotărârea atacată, același punct 67 are, așadar, vocația de a se aplica „oricărui ajutor de stat care consolidează poziția beneficiarului în materie de capitaluri proprii”, și anume, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 65 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare, în special subvențiilor, injecțiilor de capital și anulărilor de datorii.

67      În această privință, faptul că punctul 67 din aceste orientări face trimitere la „capitalurile proprii investite de stat” nu este susceptibil să restrângă domeniul de aplicare al acestui punct 67 numai la ajutoarele care implică o injecție de capital. Astfel, pe de o parte, așa cum a constatat Tribunalul la punctul 217 din hotărârea atacată, această parte a punctului 67 din orientările menționate se referă la cerința referitoare la „cota rezonabilă” pe care statul trebuie să o obțină din viitoarele creșteri de valoare ale beneficiarului măsurii de ajutor. Pe de altă parte și, mai ales, așa cum a arătat Tribunalul la punctul 222 din această hotărâre, aplicarea punctului 67 menționat în cazul oricărui ajutor de stat care consolidează poziția beneficiarului măsurii de ajutor în materie de capitaluri proprii concordă cu domeniile de aplicare ale punctelor 65 și 66 din aceleași orientări, aceste trei puncte intrând în aceeași subsecțiune a Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare, intitulată „3.5.2.2 Repartizarea taxelor”.

68      În această privință, Condor nu poate susține în mod valabil că punctul 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare are un domeniu de aplicare mai restrâns decât cel de la punctele 65 și 66 din acestea. Astfel, așa cum a statuat Tribunalul la punctul 225 din hotărârea atacată, trebuie arătat că nimic nu arată că punctele 65-67 din aceste orientări ar trebui să aibă domenii de aplicare diferite, în funcție de forma pe care o ia sprijinul acordat de stat, cu condiția ca un asemenea sprijin să consolideze poziția beneficiarului măsurii de ajutor în materie de capitaluri proprii. În special, economia generală a cerințelor prevăzute la punctele 66 și 67 din orientările menționate, precum și caracterul lor cumulativ tind să sugereze că aceste cerințe au vocația de a se aplica, la fel ca punctul 65 din aceleași orientări, oricărui ajutor de stat având ca obiect o asemenea consolidare.

69      În sfârșit, Tribunalul a arătat în mod întemeiat, la punctul 226 din hotărârea atacată, că, așa cum reiese din cuprinsul mai multor puncte din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare, obiectivul punctului 67 din acestea și al celorlalte puncte referitoare la repartizarea sarcinilor constă în evitarea hazardului moral, acesta din urmă referindu‑se, așa cum reiese din cuprinsul punctului 9 din orientările menționate, la situația în care întreprinderile, bazându‑se pe o salvare și o restructurare probabile în caz de dificultăți, pot avea tendința să adopte strategii comerciale neviabile care să le determine să își asume riscuri excesive. Un asemenea hazard moral există, așa cum a arătat în esență Tribunalul la punctul 227 din această hotărâre, independent de natura sprijinului de stat care consolidează poziția beneficiarului măsurii de ajutor în materie de capitaluri proprii, indiferent dacă acest sprijin constă într‑o subvenție, o injecție de capital sau o anulare a datoriilor.

70      Rezultă că în mod întemeiat a statuat Tribunalul că, având în vedere interpretarea literală, contextuală și teleologică a punctului 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare, acesta este aplicabil unei măsuri de ajutor precum cea în discuție în speță, care constă într‑o anulare parțială a datoriilor. Întrucât această interpretare a domeniului de aplicare al punctului 67 menționat nu este afectată de o eroare de drept, primul aspect al primului motiv trebuie respins.

71      În ceea ce privește al doilea aspect al acestui motiv, referitor la întinderea controlului jurisdicțional al exercitării de către Comisie a competenței sale referitoare la adoptarea și la interpretarea propriilor orientări, reiese din jurisprudența Curții că adoptarea de către Comisie a unor orientări se înscrie în exercitarea de către aceasta din urmă a competenței sale exclusive de a aprecia compatibilitatea măsurilor de ajutor cu piața internă, în temeiul articolului 107 alineatul (3) TFUE. Ea beneficiază în această privință de o largă putere de apreciere (Hotărârea din 11 ianuarie 2024, Wizz Air Hungary/Comisia, C‑440/22 P, EU:C:2024:26, punctul 33 și jurisprudența citată).

72      Cu toate acestea, stabilind astfel de orientări, pentru a determina criteriile pe baza cărora intenționează să evalueze compatibilitatea cu piața internă a ajutoarelor avute în vedere de statele membre și anunțând, prin intermediul publicării lor, că le va aplica în viitor cazurilor vizate de acestea, instituția respectivă se autolimitează în exercitarea puterii de apreciere pe care articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE i‑o conferă în această privință și nu poate, în principiu, să se îndepărteze de aceste norme, în caz contrar putând fi sancționată, dacă este cazul, pentru încălcarea unor principii generale de drept precum egalitatea de tratament sau protecția încrederii legitime (a se vedea în acest sens Hotărârea din 31 ianuarie 2023, Comisia/Braesch ș.a., C‑284/21 P, EU:C:2023:58, punctul 90, precum și jurisprudența citată).

73      În speță, în cadrul interpretării punctului 67 din aceste orientări, Tribunalul a examinat, la punctul 208 și următoarele din hotărârea atacată, dacă, așa cum susținuse Comisia în fața sa, aceasta putea, fără a avea îndoieli, să considere că măsura în cauză nu intra în domeniul de aplicare al acestui punct 67, astfel încât să nu fie obligată să examineze dacă această măsură era conformă cu cerința prevăzută la punctul 67 menționat.

74      În această privință, Tribunalul nu a încălcat în niciun fel marja de apreciere a Comisiei cu ocazia aplicării Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare. Astfel, Tribunalul a exercitat, așa cum era obligat să procedeze, un control strict juridic al interpretării domeniului de aplicare al punctului 67 din aceste orientări, fără a substitui în niciun fel aprecierii Comisiei propria apreciere.

75      Pe de altă parte, contrar celor susținute de Condor și de Comisie, argumentul potrivit căruia interpretarea punctului 67 menționat prezentată de Comisie în fața Tribunalului este „plauzibilă” și, prin urmare, trebuie acceptată de Tribunal nu poate fi admis. Astfel, așa cum a arătat domnul avocat general la punctul 67 din concluzii, acceptarea poziției Comisiei ar însemna slăbirea controlului jurisdicțional efectuat de instanțele Uniunii și o atingere adusă securității juridice, din moment ce Comisia ar fi în măsură să se prevaleze de o lipsă de precizie care afectează orientările pentru a nu aplica în mod corect normele pe care și le‑a impus ea însăși.

76      Pe de altă parte, argumentul Condor potrivit căruia Tribunalul nu a ținut seama de faptul că, în practica sa decizională, Comisia nu a impus niciodată ca o parte din viitoarele creșteri de valoare ale beneficiarului măsurii de ajutor să fie acordată statului în cazul unui ajutor de stat constând într‑o anulare parțială a datoriei trebuie respins din moment ce validitatea unei decizii a Comisiei nu poate fi apreciată în raport cu practica decizională a acesteia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑321/21 P, EU:C:2023:713, punctul 32 și jurisprudența citată).

77      Rezultă că al doilea aspect al primului motiv trebuie respins.

78      În ceea ce privește, în sfârșit, al treilea aspect al acestui motiv, este necesar să se constate că aprecierea Tribunalului care figurează la punctul 223 din hotărârea atacată nu cuprinde nicio eroare de drept. Pe de o parte, contrar celor indicate de Condor, reiese în mod clar din însuși modul de redactare a punctului 68 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare că acest punct 68 constituie numai o excepție de la cerințele prevăzute la punctul 66 din orientările menționate și, prin urmare, nu privește punctul 67 din acestea.

79      Pe de altă parte, Condor nu poate susține în mod valabil că participarea Attestor la restructurarea Condor justifica abaterea Comisiei de la punctul 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare și aplicarea directă a articolului 107 alineatul (3) TFUE. Astfel, argumentația Condor echivalează cu a considera că faptul că Attestor a fost ales pentru a putea rambursa împrumuturile publice pe care le‑a primit Condor implică faptul că nu mai este necesar să se aplice acest punct 67. Or, așa cum a arătat Tribunalul la punctul 232 din hotărârea atacată, viitoarea rambursare a părții rămase din datoria Condor față de stat nu poate justifica lipsa examinării participării statului la viitoarea creștere de valoare a beneficiarului măsurii de ajutor, întrucât aceasta ar însemna lipsirea de orice efect a cerinței punctului 67 menționat. De altfel, așa cum indică Tribunalul la același punct 232, prin însăși natura sa, o ștergere în parte a datoriilor implică rambursarea părții neșterse a acestora.

80      Rezultă că al treilea aspect al primului motiv nu poate fi admis. Prin urmare, acest motiv trebuie respins ca nefondat.

2.      Cu privire la al doilea motiv

81      Prin intermediul celui de al doilea motiv de recurs, care cuprinde două aspecte, Condor reproșează Tribunalului că a statuat în mod eronat că Comisia ar fi trebuit să aibă îndoieli cu privire la aspectul dacă măsura în cauză îndeplinea cerința prevăzută la punctul 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare.

a)      Cu privire la admisibilitate

82      În primul rând, Ryanair susține, cu titlu principal, că al doilea motiv de recurs, care s‑ar întemeia pe argumentul potrivit căruia Comisia a aplicat în mod corect punctul 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare, este inadmisibil. Astfel, pe de o parte, pretinzând că, „în cazul în care societatea obține rezultate bune, o parte mai mare a cuantumului împrumutului va trebui rambursată”, Condor ar solicita în realitate Curții să reexamineze situația de fapt din cauza pe care Tribunalul a examinat‑o deja, și anume clauzele contractuale care reglementează modificarea și anularea împrumuturilor acordate Condor.

83      Pe de altă parte, Ryanair apreciază că Tribunalul a constatat că elementele de probă care figurează în decizia în litigiu nu conțineau informațiile relevante care trebuie luate în considerare pentru a aprecia dacă măsura în cauză conține cerințe care ar acorda Republicii Federale Germania o parte din viitoarele creșteri de valoare ale recurentei sau care permit să se determine caracterul rezonabil sau nerezonabil al participării statului la aceste viitoare creșteri de valoare. Toate aceste elemente ar ține de aprecieri factuale.

84      În această privință, trebuie să se amintească faptul că, în conformitate cu articolul 256 alineatul (1) TFUE și cu articolul 58 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, recursul se limitează la chestiuni de drept. Tribunalul este singurul competent să constate și să aprecieze faptele pertinente. Aprecierea acestor fapte nu constituie, așadar, cu excepția cazului denaturării lor, o chestiune de drept supusă ca atare controlului Curții în cadrul unui recurs (Hotărârea din 4 octombrie 2024, Ferriere Nord/Comisia, C‑31/23 P, EU:C:2024:851, punctul 89 și jurisprudența citată).

85      Or, solicitând Curții să se asigure că Tribunalul a statuat în mod întemeiat la punctul 207 din hotărârea atacată că Comisia nu verificase, în decizia în litigiu, dacă măsura în cauză era conformă cu cerințele punctului 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare, recurenta urmărește să repună în discuție aprecierea de către Tribunal a raționamentului expus în această decizie și, în definitiv, a criteriului juridic cuprins la acest punct 67, referitor la repartizarea sarcinilor.

86      O astfel de chestiune constituie, așadar, o chestiune de drept care poate fi supusă controlului Curții în cadrul unui recurs (a se vedea prin analogie Hotărârea din 10 septembrie 2024, Comisia/Irlanda ș.a., C‑465/20 P, EU:C:2024:724, punctele 111 și 112, precum și jurisprudența citată).

87      Prin urmare, motivul de inadmisibilitate invocat de Ryanair trebuie respins.

88      În al doilea rând, în ședința care a avut loc în fața Curții, Ryanair a invocat un alt motiv de inadmisibilitate referitor la al doilea motiv, arătând că afirmațiile Comisiei în susținerea acestui motiv, potrivit cărora considerentele (135) și (136) ale deciziei în litigiu ar conține o examinare a cerințelor ce decurg din cuprinsul punctului 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare, ar fi trebuit să fie invocate în cadrul unui recurs incident dat fiind că aceste afirmații constituie în realitate un motiv nou, care nu a fost invocat de Condor în recursul formulat.

89      Trebuie amintit că Comisia, în calitate de parte în cauza aflată pe rolul Tribunalului care are un interes în admiterea sau respingerea recursului, este autorizată să depună un memoriu în răspuns în temeiul articolului 172 din Regulamentul de procedură. Potrivit articolului 174 din acest regulament, prin memoriul în răspuns se poate cere admiterea sau respingerea, în tot sau în parte, a recursului. Pe de altă parte, în temeiul articolului 176 din regulamentul menționat, părțile autorizate să depună un memoriu în răspuns pot depune, prin înscris separat, distinct de memoriul în răspuns, un recurs incident prin care, conform articolului 178 alineatul (1) și alineatul (3) a doua teză din același regulament, se poate solicita anularea, în tot sau în parte, a deciziei Tribunalului în temeiul unor motive și argumente de drept diferite de cele invocate în memoriul în răspuns.

90      Reiese din aceste dispoziții, interpretate coroborat, că memoriul în răspuns nu poate avea ca obiect anularea deciziei Tribunalului pentru motive distincte și autonome de cele invocate în recurs, asemenea motive neputând fi invocate decât în cadrul unui recurs incident (Hotărârea din 14 septembrie 2023, Land Rheinland‑Pfalz/Deutsche Lufthansa, C‑466/21 P, EU:C:2023:666, punctul 51, precum și Hotărârea din 1 august 2025, Franța și Comisia împotriva CWS Powder Coatings ș.a., C‑71/23 P și C‑82/23 P, EU:C:2025:601, punctul 57).

91      În speță, este adevărat că recurenta nu a vizat în mod specific în cadrul celui de al doilea motiv de recurs considerentul (135) al deciziei în litigiu. Ea și‑a întemeiat în esență argumentația referitoare la acest motiv pe faptul că considerentul (126) al deciziei menționate conținea examinarea impusă în temeiul punctului 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare.

92      Cu toate acestea, este necesar să se constate că, în memoriul în răspuns, Comisia a prezentat în esență aceeași afirmație cu cea pe care recurenta a formulat‑o în motivul menționat, și anume că Tribunalul a considerat în mod eronat că decizia în litigiu nu conținea o apreciere care să demonstreze conformitatea măsurii în cauză cu acest punct 67. În acest memoriu în răspuns, Comisia arată că „[p]e lângă părțile din această decizie invocate de Condor, Comisia subliniază că a apreciat în mod corespunzător aspectul ajutorului referitor la repartizarea sarcinilor în considerentul (135) al deciziei menționate.”

93      În aceste condiții, faptul că Comisia a vizat un alt considerent al deciziei în litigiu decât cel indicat de recurentă, deși argumentația acestor două părți urmărește să se constate aceeași eroare de drept pretins săvârșită de Tribunal, și anume că, contrar celor statuate de acesta din urmă, decizia în litigiu cuprinde efectiv o examinare în temeiul punctului 67 menționat, nu poate însemna că Comisia a invocat un argument autonom și distinct care ar fi trebuit să fie prezentat în mod separat în cadrul unui recurs incident.

94      Prin urmare, al doilea motiv de inadmisibilitate invocat de Ryanair trebuie respins.

95      Rezultă că al doilea motiv de recurs, precum și argumentele invocate de Comisie în susținerea acestui motiv sunt admisibile.

b)      Cu privire la fond

1)      Argumentația părților

96      Al doilea motiv al recurentei cuprinde două aspecte.

97      În primul rând, recurenta apreciază, pe de o parte, că Tribunalul a afirmat în mod eronat, la punctul 207 din hotărârea atacată, că Comisia nu a verificat dacă măsura în cauză era conformă cu cerințele de la punctul 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare. Astfel, decizia în litigiu ar cuprinde suficiente elemente pentru a considera că aceste cerințe sunt îndeplinite, o asemenea constatare nefiind repusă în discuție de lipsa unei trimiteri explicite la acest punct 67 în decizia menționată.

98      Pe de o parte, la punctul 232 din hotărârea atacată, Tribunalul ar fi respins argumentul Condor potrivit căruia s‑ar putea considera că viitoarea rambursare a părții rămase din datoriile care rezultă din împrumuturile COVID‑19 din 2020 garantează statului o „cotă rezonabilă din viitoarele creșteri de valoare” ale Condor, în sensul punctului 67. În această privință, Tribunalul ar fi denaturat în mod vădit argumentele recurentei prin ocultarea conținutului lor esențial și prin faptul că a considerat că Condor „completase motivarea” deciziei în litigiu în cursul procedurii. Astfel, din considerentul (126) al acestei decizii ar rezulta că oferta Attestor propunea cele mai bune condiții pentru rambursarea împrumuturilor publice și că pachetul financiar oferit de Attestor reflecta de asemenea potențialele profituri viitoare pe care Condor le putea genera.

99      În al doilea rând, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a apreciat, la punctul 232 din hotărârea atacată, că nu se putea considera că garantarea celor mai bune condiții de rambursare a împrumuturilor publice prin intermediul pachetului propus de Attestor asigură statului o cotă rezonabilă din viitoarele creșteri de valoare ale recurentei, în sensul aceluiași punct 67.

100    Astfel, recurenta apreciază că, deși condițiile în care partea de datorie neștearsă va fi rambursată sunt, precum în speță, „optimizate” datorită contribuțiilor unui investitor privat, statului i se acordă o asemenea cotă rezonabilă din viitoarele creșteri de valoare ale beneficiarului măsurii de ajutor. Ea amintește că din considerentul (126) al deciziei în litigiu reiese că pachetul financiar propus de Attestor cuprinde o amortizare parțială, precum și un mecanism de beneficii viitoare pentru o parte din împrumuturile restructurate, prin care, în cazul în care societatea înregistrează rezultate bune, ar fi fost rambursată o parte mai mare din valoarea împrumutului. În consecință, rambursarea, efectuată cu condiția unei anumite performanțe a recurentei, ar garanta că statului i se acordă o cotă rezonabilă din viitoarele creșteri de valoare ale acesteia din urmă.

101    Comisia arată că în mod întemeiat susține Condor faptul că decizia în litigiu cuprinde suficiente elemente pentru a considera că cerințele prevăzute la punctul 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare au fost respectate în speță, în pofida lipsei unei trimiteri explicite la acest punct 67 în decizia menționată.

102    Ea arată că, chiar și în raport cu metodele clasice de interpretare a dispozițiilor dreptului Uniunii, Tribunalul a săvârșit o eroare în interpretarea punctului 67 menționat, extinzând domeniul de aplicare al aceluiași punct 67 dincolo de categoriile de persoane vizate de riscurile de hazard moral, și anume investitorii existenți.

103    În această privință, Tribunalul ar fi ignorat complet evaluarea în decizia în litigiu a aspectului dacă măsura de ajutor implica o repartizare adecvată a sarcinilor. Astfel, din considerentul (135) al acestei decizii ar reieși că fostul acționar al Condor ar pierde întreaga valoare a participației sale și nu ar beneficia de niciun avantaj rezultat din reușita restructurării Condor, în timp ce creditorii acesteia din urmă ar anula cvasitotalitatea creanțelor lor. Prin urmare, Comisia a concluzionat, în considerentul (136) al deciziei menționate, că ajutorul de restructurare implica o repartizare adecvată a sarcinilor, ceea ce ar fi suficient pentru a demonstra respectarea punctelor 66 și 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare.

104    În acest context, Comisia arată că a adus în atenția Tribunalului elementele de fapt pertinente pe care și‑a întemeiat aprecierea care figurează în considerentele (135) și (136) ale aceleiași decizii. Or, Tribunalul nu ar fi apreciat aceste elemente esențiale.

105    Republica Federală Germania arată în esență că inclusiv o participație nulă a statului german la viitoarele creșteri de valoare ale Condor ar fi fost rezonabilă în speță.

106    Ryanair susține că prezentul motiv este nefondat. Contrar celor susținute de recurentă, decizia în litigiu, în special considerentul (126) al acesteia, nu ar aborda aspectul dacă cota statului în viitoarele creșteri de valoare a recurentei este rezonabilă, în sensul punctului 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare.

107    În ceea ce privește afirmația referitoare la lipsa motivării hotărârii Tribunalului, Ryanair afirmă că din cuprinsul punctului 232 din hotărârea atacată reiese că Tribunalul a luat în considerare întreaga decizie în litigiu, inclusiv considerentele (126), (135) și (136) ale acestei decizii.

2)      Aprecierea Curții

108    În ceea ce privește primul aspect al celui de al doilea motiv, potrivit căruia Condor reproșează Tribunalului că nu a apreciat conținutul deciziei în litigiu, trebuie arătat că Tribunalul a constatat, la punctul 207 din hotărârea atacată, că, în această decizie, Comisia a omis să aprecieze dacă măsura în cauză era conformă cu cerințele prevăzute la punctul 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare. Potrivit Tribunalului, niciun element din decizia în cauză nu lasă să se înțeleagă că Comisia a examinat aspectul dacă măsura în cauză a fost acordată în condiții care să asigure Republicii Federale Germania o cotă rezonabilă din viitoarele creșteri de valoare ale Condor.

109    Pentru a examina temeinicia acestui prim aspect, trebuie, în primul rând, să se stabilească domeniul de aplicare al acestui punct 67, ceea ce trebuie efectuat, așa cum se amintește la punctul 62 din prezenta hotărâre, în raport cu modul de redactare a punctului 67 menționat, cu contextul în care se înscrie și cu obiectivul pe care îl urmărește.

110    În ceea ce privește modul de redactare a punctului 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare, așa cum s‑a amintit la punctul 65 din prezenta hotărâre, acest punct 67 prevede că repartizarea adecvată a sarcinilor înseamnă de asemenea că orice ajutor de stat care consolidează poziția beneficiarului măsurii de ajutor în materie de capitaluri proprii ar trebui acordat în condiții care să asigure statului o cotă rezonabilă din viitoarele creșteri de valoare ale acestui beneficiar, având în vedere valoarea capitalurilor proprii investite de stat în comparație cu restul capitalurilor proprii ale întreprinderii după contabilizarea pierderilor.

111    Punctul 67 menționat, care cuprinde doar o singură teză, prevede, așadar, atât obligația ca statul să primească, în anumite împrejurări, o cotă rezonabilă din viitoarele creșteri de valoare ale beneficiarului menționat, cât și modul în care trebuie apreciat caracterul „rezonabil” al acestei părți. Astfel, cota menționată trebuie să fie rezonabilă având în vedere valoarea capitalurilor proprii investite de stat „în comparație cu restul capitalurilor proprii ale întreprinderii după contabilizarea pierderilor”. Aceste capitaluri proprii rămase după contabilizarea pierderilor sunt, prin urmare, unica valoare de referință care permite să se aprecieze caracterul „rezonabil” al viitoarelor creșteri de valoare care ar trebui să revină statului. Aceasta constituie o indicație textuală importantă că statul nu trebuie să primească o cotă rezonabilă din viitoarele creșteri de valoare ale beneficiarului măsurii de ajutor decât în cazul în care capitalurile proprii ale acestui beneficiar continuă să existe după contabilizarea pierderilor.

112    Contextul în care se înscrie același punct 67 confirmă această interpretare. Astfel, în subsecțiunea „3.5.2.2. Repartizarea sarcinilor”, punctele 65 și 66 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare se referă în mod explicit la investitorii existenți, la acționarii istorici și la creditorii subordonați. Repartizarea sarcinilor în sensul acestor ultime două puncte nu privește, așadar, situația noilor investitori.

113    Astfel, punctul 65 din aceste orientări arată că ajutoarele destinate acoperirii pierderilor nu trebuie să fie acordate decât potrivit unor modalități care presupun o repartizare adecvată a sarcinilor între investitorii existenți. Punctul 66 din orientările menționate adaugă că repartizarea adecvată a sarcinilor înseamnă în general că acționarii istorici și eventual creditorii subordonați trebuie să absoarbă integral pierderile din trecut.

114    Or, este necesar să se considere că noțiunea de „repartizare adecvată a sarcinilor”, prevăzută la punctul 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare, trebuie să aibă aceeași semnificație cu cea care reiese în mod clar din celelalte două puncte ale aceleiași subsecțiuni a acestor orientări, și anume că se referă la repartizarea sarcinilor între acționarii și creditorii subordonați existenți ai beneficiarului măsurii de ajutor, această noțiune nefiind relevantă pentru noii investitori, care investesc în această întreprindere ulterior acordării ajutorului de stat.

115    Rezultă, așadar, din interpretarea literală și contextuală a acestui punct 67 că cerința potrivit căreia statului trebuie să i se asigure o cotă rezonabilă din viitoarele creșteri de valoare ale beneficiarului măsurii de ajutor nu este aplicabilă decât în cazul în care capitalurile proprii continuă să existe după ce pierderile acestui beneficiar au fost contabilizate de investitorii existenți, și anume acționarii istorici și, dacă este cazul, creditorii subordonați ai beneficiarului menționat.

116    Această interpretare este în concordanță cu obiectivul urmărit de punctele 65-67 menționate, care este, mai precis, așa cum reiese din cuprinsul punctelor 9, 11 și 65 din orientările menționate, de a preveni hazardul moral. În această privință, din cuprinsul punctului 9 din aceleași orientări rezultă că întreprinderile care se bazează pe un ajutor pentru salvare și restructurare pot avea tendința de a adopta strategii comerciale neviabile, care să le determine să își asume riscuri nechibzuite, un asemenea ajutor putând, în plus, să reducă în mod artificial costurile de capital pentru întreprinderea beneficiară, conferindu‑i astfel un avantaj concurențial nejustificat pe piață. La punctul 65 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare se precizează de altfel că acționarii și creditorii subordonați nu ar trebui să fie protejați de consecințele alegerii lor de a investi în beneficiarul măsurii de ajutor, ceea ce impune o repartizare adecvată a sarcinilor între investitorii existenți.

117    Or, în cadrul repartizării adecvate a sarcinilor în sensul punctelor 65-67 menționate, atunci când investitorii existenți ai beneficiarului măsurii de ajutor, și anume acționarii și, dacă este cazul, creditorii subordonați, și‑au pierdut toate drepturile, acest risc de hazard moral nu există, întrucât acești investitori și‑au asumat consecințele legate de alegerea lor de a fi investit în acest beneficiar.

118    Pe de altă parte, interpretarea menționată permite să se evite ca cerința referitoare la repartizarea adecvată a sarcinilor să revină noilor investitori ai beneficiarului măsurii de ajutor. Astfel, riscul de hazard moral în ceea ce privește noii investitori ai întreprinderii beneficiare a măsurii de ajutor și în ceea ce privește întreprinderea însăși este atenuat de principiul, enunțat la punctul 70 din orientările menționate, potrivit căruia, „[p]entru a se reduce hazardul moral, stimulentele excesive care favorizează asumarea unor riscuri și denaturările potențiale ale concurenței, ajutoarele ar trebui să se acorde întreprinderilor în dificultate pentru o singură operațiune de restructurare. În acest caz, se vorbește despre principiul «pentru prima și ultima dată»”. Având în vedere acest principiu, comportamentul întreprinderii beneficiare a măsurii de ajutor și al celor care investesc în aceasta după acordarea ajutorului de salvare sau de restructurare va ține seama de faptul că întreprinderea respectivă nu va mai primi niciun alt ajutor de acest tip.

119    În plus, așa cum au arătat Condor și Comisia, o aplicare a punctului 67 din orientările menționate în privința noilor investitori, în sensul că aceștia din urmă ar fi întotdeauna obligați să împartă cu statul profitul rezultat dintr‑o viitoare creștere a valorii beneficiarului măsurii de ajutor, chiar și în cazurile în care nu ar mai rămâne sau aproape nu ar mai rămâne capitaluri proprii ale întreprinderii după contabilizarea pierderilor, iar ansamblul capitalurilor proprii existente după acordarea ajutorului ar proveni din noi investiții, ar putea avea ca efect descurajarea participării investitorilor care pot contribui la restructurarea unei întreprinderi aflate în dificultate. Or, aceasta ar avea drept consecință majorarea cuantumurilor ajutorului de stat care ar fi necesare pentru a asigura această restructurare, contrar celor impuse de principiul limitării ajutorului la minimul necesar, prevăzut la punctul 61 din aceleași orientări.

120    În al doilea rând, în ceea ce privește aspectul dacă, în speță, Tribunalul a statuat în mod eronat la punctul 207 din hotărârea atacată că Comisia a omis să aprecieze dacă măsura în cauză era conformă cu cerințele prevăzute la punctul 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare, aceasta susține că considerentul (135) al deciziei în litigiu cuprinde o asemenea apreciere.

121    În speță, acest considerent (135), care se înscrie în subsecțiunea intitulată „Proporționalitate, contribuție proprie și repartizarea sarcinilor” din această decizie, arată că, „[î]n ceea ce privește repartizarea sarcinii restructurării între foștii acționari și creditorii subordonați, reiese că fostul acționar majoritar al Condor, [Thomas Cook], a intrat în lichidare, în timp ce acțiunile Condor au fost transferate unei fiducii [considerentele (12) și (19)]. [Thomas Cook] își pierde întreaga valoare a participației sale și nu va beneficia în niciun fel de un eventual succes al restructurării Condor. De asemenea, creditorii Condor renunță la cvasitotalitatea creanțelor lor în cadrul procedurii de insolvență și contribuie astfel la planul de restructurare. Contribuția sub forma renunțării la creanțe depășește cuantumul ajutorului de restructurare, atât în ceea ce privește renunțarea parțială, cât și menținerea împrumuturilor restructurate ale [băncii publice germane de dezvoltare „Kreditanstalt für Wiederaufbau” (KfW)] puse la dispoziția Condor. Foștii acționari și creditori ai Condor contribuie efectiv la restructurare, reducând astfel nevoia de ajutor de stat și atenuând riscul de hazard moral”.

122    Comisia concluzionează în considerentul (136) al deciziei menționate că „ajutorul de restructurare este proporțional și prevede o repartizare adecvată a sarcinilor”.

123    În această privință, este adevărat că considerentul (135) al aceleiași decizii nu citează în mod expres punctul 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare și nici măcar punctele 65 și 66 din acestea. Ca atare, acest considerent privește examinarea cerinței privind repartizarea adecvată a sarcinilor și limitarea hazardului moral, vizate în mod specific de aceste puncte, și indică, pe de o parte, că Thomas Cook, fosta societate‑mamă a Condor, pierde toată valoarea participării sale și nu va obține niciun profit de pe urma unui eventual succes al restructurării Condor, și, pe de altă parte, că creditorii Condor renunță la cvasitotalitatea creanțelor lor în cadrul procedurii de insolvență, contribuind astfel la planul de restructurare.

124    Astfel, această apreciere a situației Condor arată că Comisia a verificat dacă repartizarea sarcinilor fusese într‑adevăr efectuată pentru a înlătura existența unui risc de hazard moral din partea investitorilor existenți, ceea ce reflectă analiza impusă la punctele 65-67 din aceste orientări. În special constatarea că toate sau aproape toate pierderile acestei întreprinderi au fost imputate investitorilor existenți și că fosta societate‑mamă a acesteia pierde întreaga valoare a participației sale și nu va obține niciun profit de pe urma unei eventuale reușite a restructurării întreprinderii menționate permite să se considere că Comisia a apreciat, în mod implicit, dar necesar, că nu mai era necesară efectuarea examinării referitoare la punctul 67 din orientările menționate, din moment ce nu mai existau capitaluri proprii rămase în această întreprindere care să merite să fie luate în considerare având în vedere cuantumul capitalurilor proprii investite de stat în cadrul viitoarei creșteri de valoare a Condor.

125    Or, din interpretarea punctului 67 din aceleași orientări, efectuată la punctele 110-119 din prezenta hotărâre, rezultă că repartizarea adecvată a sarcinilor, în sensul acestui punct 67, care implică faptul că statul primește o cotă rezonabilă din viitoarele creșteri de valoare ale beneficiarului măsurii de ajutor, urmărește evitarea riscului de hazard moral și nu se aplică decât atunci când acest beneficiar încă deține capitaluri proprii după contabilizarea pierderilor de către investitorii existenți ai beneficiarului menționat.

126    Având în vedere elementele care figurează în considerentul (135) al deciziei în litigiu, rezultă că trebuie să se considere că Comisia nu mai era obligată să examineze mai mult situația Condor în raport cu punctul 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare.

127    Prin urmare, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat la punctul 207 din hotărârea atacată că, în decizia în litigiu, Comisia a omis să aprecieze dacă măsura în cauză era conformă cu cerințele prevăzute la punctul 67 din aceste orientări.

128    Din considerațiile care precedă rezultă că primul aspect al celui de al doilea motiv de recurs este întemeiat și că, prin urmare, acest motiv trebuie admis fără a fi necesar să se examineze celălalt argument al acestui prim aspect și nici cel de al doilea aspect al motivului menționat.

3.      Cu privire la al treilea motiv

a)      Argumentația părților

129    Prin intermediul celui de al treilea motiv, Condor arată că, la punctul 238 din hotărârea atacată, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că pretinsa nerespectare a punctului 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare are incidență asupra dispozitivului deciziei în litigiu.

130    Ryanair susține că al treilea motiv trebuie respins. Aceasta apreciază că Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că nerespectarea punctului 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare are incidență asupra dispozitivului deciziei în litigiu. Astfel, în măsura în care Comisia nu ar fi examinat dacă statul urma să primească o cotă rezonabilă din viitoarele creșteri de valoare ale beneficiarului măsurii de ajutor, nu ar fi fost posibil să se determine caracterul adecvat al măsurilor prin care se urmărea limitarea denaturărilor concurenței. Prin urmare, Comisia nu ar fi putut concluziona în sensul compatibilității măsurii de ajutor.

131    Împărtășind poziția Condor, Comisia și Republica Federală Germania consideră că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept la punctul 238 din hotărârea atacată.

b)      Aprecierea Curții

132    Trebuie amintit că, la punctul 237 din hotărârea atacată, Tribunalul a arătat că din considerentul (150) al deciziei în litigiu reiese în esență că, în cadrul calibrării măsurilor de limitare a denaturărilor concurenței, Comisia a luat în considerare, printre alți factori, amploarea contribuției proprii și a repartizării sarcinilor în speță.

133    Prin urmare, Tribunalul a concluzionat, la punctul 238 din această hotărâre, că îndoielile pe care Comisia ar fi trebuit să le aibă cu privire la respectarea cerinței prevăzute la punctul 67 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare în materie de repartizare adecvată a sarcinilor afectează în mod necesar aprecierea efectuată de Comisie, în considerentele (141)-(152) ale acestei decizii, în ceea ce privește domeniul de aplicare al măsurilor prin care se urmărește limitarea denaturărilor concurenței aplicabile Condor.

134    Or, este suficient să se arate că admiterea celui de al doilea motiv de recurs implică în mod necesar că al treilea motiv de recurs trebuie de asemenea admis. Astfel, din analiza referitoare la acest al doilea motiv rezultă că nu se poate reproșa Comisiei că a omis să examineze măsura de ajutor în raport cu acest punct 67. Așadar, la punctul 238 din hotărârea atacată, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că s‑a întemeiat pe lipsa unei asemenea examinări pentru a constata o eroare în analiza Comisiei din cuprinsul considerentului (150) al deciziei menționate, care face trimitere în mod expres la conținutul considerentului (135) al aceleiași decizii.

135    Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că se impune admiterea celui de al doilea și a celui de al treilea motiv de recurs și, în consecință, anularea hotărârii atacate.

VII. Cu privire la procedura în fața Tribunalului

136    Potrivit articolului 61 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cazul în care recursul este întemeiat, Curtea anulează decizia Tribunalului. În acest caz, Curtea poate fie să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul atunci când acesta este în stare de judecată, fie să trimită cauza Tribunalului pentru a se pronunța asupra acesteia.

137    Astfel cum s‑a amintit la punctul 20 din prezenta hotărâre, în hotărârea atacată, Tribunalul a admis cel de al șaptelea aspect (calificat de Tribunal drept „indiciu”) al celui de al nouălea motiv al acțiunii în anulare formulate de Ryanair, care corespunde elementelor invocate în cadrul celui de al șaptelea motiv al acestei acțiuni, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unor erori în examinarea efectelor negative ale măsurii în cauză. Prin urmare, Tribunalul a anulat decizia în litigiu fără a examina cel de al optulea aspect (calificat de asemenea de Tribunal drept „indiciu”) al acestui al nouălea motiv, care corespunde elementelor invocate în cadrul celui de al optulea motiv al acțiunii menționate, referitor la încălcarea principiilor nediscriminării, liberei prestări a serviciilor și libertății de stabilire, nici cel de al zecelea motiv al aceleiași acțiuni, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.

138    Având în vedere în special împrejurarea că aceste motive au făcut obiectul unei dezbateri în contradictoriu în fața Tribunalului și că examinarea lor nu necesită adoptarea niciunei măsuri suplimentare de organizare a procedurii sau de cercetare judecătorească, Curtea apreciază că respectiva cauză este în stare de judecată.

A.      Cu privire la cel de al șaptelea aspect al celui de al nouălea motiv al acțiunii în anulare, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unor erori în examinarea efectelor negative ale măsurii în cauză

1.      Argumentația părților

139    În cadrul celui de al șaptelea aspect al celui de al nouălea motiv al acțiunii în anulare, care corespunde elementelor invocate în cadrul celui de al șaptelea motiv al acțiunii și care cuprinde cinci subaspecte, Ryanair contestă în esență considerentele (137)-(152) ale deciziei în litigiu, în care Comisia a examinat măsurile adoptate privind limitarea denaturărilor concurenței.

140    Prin intermediul primului subaspect, Ryanair susține că eroarea invocată în cadrul celui de al șaselea motiv, care ar afecta analiza din decizia în litigiu a contribuției proprii, impusă de Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare, denaturează de asemenea analiza caracterului adecvat al măsurilor privind limitarea denaturărilor concurenței.

141    Prin intermediul celui de al doilea subaspect, Ryanair susține că informațiile privind reducerea flotei, care figurează în decizia în litigiu, sunt atât de limitate încât este imposibil să se stabilească dacă Condor efectuează pur și simplu o reducere simbolică a capacităților sale sau dacă această reducere este substanțială. Referindu‑se la punctul 78 din aceste orientări, Ryanair susține că Comisia ar fi trebuit să verifice, pe de o parte, gradul de reducere a flotei care ar fi, în orice caz, necesar pentru restabilirea viabilității pe termen lung a Condor și, pe de altă parte, nivelul de reducere a flotei propus de Condor.

142    În cadrul celui de al treilea subaspect, Ryanair afirmă că Comisia a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a aplicat punctul 74 din orientările menționate, precum și o eroare vădită de apreciere a faptelor prin efectuarea unei analize a unui domeniu de aplicare excesiv de restrâns al condiției „pentru prima și ultima dată” prevăzute de aceleași orientări. Potrivit Ryanair, respectarea acestei condiții trebuie verificată la nivelul grupului economic din care face parte beneficiarul, și anume, în speță, grupul Attestor, care ar controla Condor, precum și mai multe alte întreprinderi.

143    Prin intermediul celui de al patrulea subaspect, Ryanair susține că decizia în litigiu exacerbează efectele negative ale măsurii de ajutor, întrucât Comisia ar fi apreciat, în considerentul (148) al acestei decizii, că efectele de denaturare a ajutoarelor anterioare permit justificarea unui ajutor suplimentar. Comisia ar fi considerat că ajutorul nu producea efecte de denaturare în măsura în care reprezenta pentru Condor o simplă măsură de recuperare în raport cu alte companii aeriene din Germania. Ryanair subliniază că denaturările cauzate de măsurile de ajutor anterioare nu pot fi utilizate ca pretext pentru a crea noi denaturări.

144    În sfârșit, al cincilea subaspect este întemeiat pe faptul că pandemia de COVID‑19 ar servi drept pretext pentru a valida măsuri care nu sunt suficient de riguroase pentru a preveni denaturarea concurenței.

145    Comisia apreciază că al șaptelea aspect al celui de al nouălea motiv trebuie respins ca neîntemeiat.

2.      Aprecierea Curții

146    Din cuprinsul punctelor 70-93 din Orientările privind ajutoarele de salvare și restructurare reiese că ajutoarele de stat trebuie acordate întreprinderilor aflate în dificultate în conformitate cu principiul „pentru prima și ultima dată” și că trebuie luate măsuri adecvate pentru a limita denaturarea concurenței.

147    În ceea ce privește primul subaspect al celui de al șaptelea aspect al celui de al nouălea motiv, așa cum a amintit Tribunalul la punctul 198 din hotărârea atacată, punctele 61-64 din aceste orientări impun în esență ca beneficiarul, acționarii sau creditorii săi, grupul din care face parte sau noii investitori să contribuie, din resursele proprii, la costurile de restructurare. Această contribuție trebuie să fie semnificativă, reală, cât mai mare posibil și să nu implice ajutor. În mod normal, o contribuție proprie va fi considerată adecvată în cazul în care se ridică la cel puțin 50 % din costurile de restructurare.

148    În speță, astfel cum a arătat Tribunalul la punctul 201 din această hotărâre, din considerentul (127), din considerentul (132) litera (a) și din considerentul (133) al deciziei în litigiu reiese că finanțarea furnizată de Attestor în cadrul achiziționării Condor se ridica la un cuantum de 450 de milioane de euro și că cuantumul total al ajutorului de restructurare acordat Condor prin intermediul măsurii în cauză se ridica la 321,18 milioane de euro. Or, așa cum a constatat Tribunalul, Ryanair nu a contestat afirmația Comisiei, care figurează în acest considerent (133), potrivit căreia contribuția proprie a Attestor se ridica deja, în sine, la 77 % din finanțarea planului de restructurare, și anume la peste 50 % din costurile de restructurare, astfel încât cerința prevăzută la punctul 64 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare era îndeplinită.

149    În aceste condiții, este necesar să se constate că Ryanair nu a dovedit că Comisia a săvârșit o eroare în analiza nivelului contribuției proprii. Prin urmare, primul subaspect trebuie respins.

150    În ceea ce privește al doilea subaspect, punctul 78 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare prevede că întreprinderile care beneficiază de un ajutor de restructurare pot fi obligate să cesioneze active sau să își reducă capacitatea ori prezența pe piață, în special pe piața sau pe piețele pe care întreprinderea va deține o poziție importantă după restructurare, mai ales pe cele care prezintă o supracapacitate semnificativă. Se precizează de asemenea că cesionările, radierile contabile și închiderea activităților generatoare de pierderi care ar fi, în orice caz, necesare pentru restabilirea viabilității pe termen lung nu vor fi considerate, în general, suficiente pentru a combate denaturarea concurenței.

151    În speță, Ryanair se limitează să afirme că Comisia era obligată să verifice gradul de reducere a flotei necesar pentru restabilirea viabilității pe termen lung a Condor, precum și nivelul de reducere a flotei propus de Condor, fără a explica modul în care o astfel de verificare ar fi necesară în temeiul acestui punct 78. În consecință, acest al doilea subaspect trebuie respins.

152    În ceea ce privește al treilea subaspect, trebuie să se observe că Ryanair se întemeiază pe faptul că „Attestor controlează aparent mai multe întreprinderi”. Or, această afirmație nu este nicidecum susținută și, prin urmare, trebuie considerată ca fiind pur speculativă. În consecință, acest al treilea subaspect trebuie respins.

153    În ceea ce privește al patrulea subaspect, acesta se întemeiază pe o interpretare eronată a deciziei în litigiu. Astfel, contrar celor susținute de Ryanair, Comisia nu a afirmat în considerentul (148) al deciziei în litigiu că „efectele negative ale ajutorului sunt limitate în măsura în care principalii concurenți ai beneficiarului au primit deja un ajutor de stat masiv”.

154    Desigur, în acest considerent (148), Comisia a indicat că „[m]ăsura limitează efectiv denaturarea concurenței cauzată de ajutorul de restructurare pe o piață în care concurența este denaturată de ajutorul de stat primit de companiile aeriene concurente, cum ar fi Lufthansa și TUI, în aceste două cazuri fiind vorba despre recapitalizări publice”. Ca atare, așa cum a observat Comisia, reiese clar din respectivul considerent (148) că termenul „măsură” („measure” în engleză) se referă la reducerea flotei Condor, care va permite să se limiteze denaturările concurenței, și nu vizează măsura de ajutor în discuție. Rezultă astfel din același considerent (148) că Comisia nu a stabilit o legătură între limitarea denaturării concurenței și ajutoarele de stat de care beneficiază companiile aeriene concurente.

155    Prin urmare, acest al patrulea subaspect trebuie respins.

156    În sfârșit, în ceea ce privește cel de al cincilea subaspect, este suficient să se constate, pe de o parte, că Ryanair se limitează la o afirmație pur speculativă care nu este susținută, și anume că „criza COVID‑19 nu ar trebui să justifice măsuri neriguroase, ci măsuri mai stricte”.

157    Pe de altă parte, Ryanair nu poate invoca în mod valabil o pretinsă practică decizională anterioară a Comisiei întrucât, conform jurisprudenței Curții, aprecierea caracterului de ajutor de stat al unei anumite măsuri trebuie efectuată numai în cadrul articolului 107 alineatul (1) TFUE, iar nu în raport cu o pretinsă practică decizională anterioară (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 martie 2020, Larko/Comisia, C‑244/18 P, EU:C:2020:238, punctul 114 și jurisprudența citată).

158    În aceste condiții, al cincilea subaspect trebuie respins și, în consecință, și al șaptelea aspect al celui de al nouălea motiv al acțiunii în anulare, care corespunde elementelor invocate în cadrul celui de al șaptelea motiv al acestei acțiuni, trebuie respins în totalitate.

B.      Cu privire la cel de al optulea aspect al celui de al nouălea motiv al acțiunii în anulare, întemeiat pe încălcarea principiilor nediscriminării, liberei prestări a serviciilor și libertății de stabilire

1.      Argumentația părților

159    Prin intermediul celui de al optulea aspect al celui de al nouălea motiv al acțiunii în anulare, care corespunde elementelor invocate în cadrul celui de al optulea motiv al acestei acțiuni, Ryanair arată că decizia în litigiu încalcă dispoziții specifice ale Tratatului FUE și principiile nediscriminării, liberei prestări a serviciilor și libertății de stabilire.

160    În primul rând, aceste principii ar rămâne aplicabile în cadrul aprecierii ajutoarelor acordate în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) sau al articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE.

161    În al doilea rând, în ceea ce privește principiul nediscriminării, mai întâi, decizia în litigiu ar trata Condor în mod diferit față de celelalte companii aeriene care operează în Germania, deși acestea au suferit și ele pierderi ca urmare a pandemiei de COVID‑19 și contribuie de asemenea la economia și la conectivitatea Germaniei.

162    În continuare, aprecierea de către Comisie a compatibilității măsurii de ajutor nu ar conține nicio examinare a necesității de a o acorda numai Condor, în condițiile în care obiectivul declarat al acestei măsuri de ajutor ar fi de a acoperi o parte din nevoile de lichiditate cauzate de pandemia de COVID‑19.

163    În sfârșit, Ryanair consideră că diferența de tratament cauzată de măsura de ajutor nu este proporțională. Astfel, dacă această măsură de ajutor ar fi acordată tuturor companiilor aeriene care își desfășoară activitatea în Germania pe baza cotei lor de piață, obiectivul măsurii ar fi atins fără discriminare. Or, acordarea a 100 % din ajutor în favoarea Condor, o companie aeriană care nu asigură decât o fracțiune (3 %) din conectivitatea germană, ar depăși ceea ce este necesar în acest scop și ar fi, așadar, disproporționată.

164    În alt treilea rând, Ryanair susține că decizia în litigiu încalcă principiile liberei prestări a serviciilor și libertății de stabilire.

165    Aceasta afirmă că decizia în litigiu permite acordarea unui ajutor numai Condor, care este o mare companie aeriană și care își are sediul principal în Germania. Astfel, această decizie ar acorda acestei companii aeriene un avantaj în raport cu celelalte companii aeriene care își desfășoară activitatea în acest stat membru, ceea ce ar constitui o restricție privind libera prestare a serviciilor, astfel cum este pusă în aplicare prin Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (JO 2008, L 293, p. 3), și privind libertatea de stabilire. Or, Comisia nu ar fi examinat compatibilitatea măsurii de ajutor în raport cu aceste libertăți fundamentale.

166    Ryanair adaugă că restricția privind libera prestare a serviciilor și libertatea de stabilire nu este justificată din moment ce adevăratul obiectiv al măsurii de ajutor ar părea să fie acela de a acorda sprijin exclusiv companiei Condor.

167    Comisia consideră că cel de al optulea aspect al celui de al nouălea motiv al acțiunii în anulare trebuie respins.

2.      Aprecierea Curții

168    Prin intermediul celor trei subaspecte ale celui de al optulea aspect al celui de al nouălea motiv al acțiunii în anulare, care corespund elementelor invocate în cadrul celui de al optulea motiv al acestei acțiuni, care trebuie analizate împreună, Ryanair susține în esență că decizia în litigiu încalcă principiile nediscriminării, liberei prestări a serviciilor și libertății de stabilire întrucât măsura de ajutor a fost acordată exclusiv Condor și numai în raport cu criteriile prevăzute la articolele 107 și 108 TFUE, fără aplicarea acestor principii.

169    Așa cum arată Ryanair, trebuie amintit că procedura prevăzută la articolul 108 TFUE nu trebuie să conducă niciodată la un rezultat care să fie contrar dispozițiilor specifice ale tratatului. Astfel, un ajutor care, în sine sau prin unele dintre modalitățile sale, încalcă dispoziții sau principii generale ale dreptului Uniunii nu poate fi declarat compatibil cu piața internă (Hotărârea din 31 ianuarie 2023, Comisia/Braesch și alții, C‑284/21 P, EU:C:2023:58, punctul 96, precum și Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 109).

170    Potrivit unei jurisprudențe constante, pentru calificarea unei măsuri naționale drept „ajutor de stat”, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, este necesară îndeplinirea tuturor condițiilor următoare. În primul rând, trebuie să fie vorba despre o intervenție a statului sau prin intermediul resurselor de stat. În al doilea rând, această intervenție trebuie să fie susceptibilă să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre. În al treilea rând, ea trebuie să acorde un avantaj beneficiarului său. În al patrulea rând, aceasta trebuie să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența (Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 101 și jurisprudența citată).

171    Prin urmare, tocmai în privința unor măsuri care prezintă astfel de caracteristici, întrucât sunt susceptibile să denatureze concurența și să aducă atingere schimburilor comerciale dintre statele membre, stabilește articolul 107 alineatul (1) TFUE principiul incompatibilității cu piața internă (Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 102).

172    Or, articolul 107 alineatele (2) și (3) TFUE prevede derogări de la principiul, prevăzut la alineatul (1) al acestui articol 107, al incompatibilității ajutoarelor de stat cu piața internă și admite astfel în special diferențe de tratament între întreprinderi, sub rezerva îndeplinirii cerințelor prevăzute de aceste derogări (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 111).

173    Astfel, pe de o parte, efectele restrictive pe care o măsură de ajutor le‑ar produce asupra liberei prestări a serviciilor sau asupra libertății de stabilire nu constituie o restricție interzisă de tratat, în măsura în care poate fi vorba despre un efect inerent naturii înseși a unui ajutor de stat, precum caracterul său selectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 132).

174    Pe de altă parte, din jurisprudența Curții reiese că, atunci când modalitățile unui ajutor sunt atât de indisolubil legate de obiectul ajutorului încât nu ar fi posibil să fie evaluate separat, efectul lor asupra compatibilității sau a incompatibilității ajutorului în ansamblul său cu piața internă trebuie în mod necesar să fie apreciat prin intermediul procedurii prevăzute la articolul 108 TFUE (a se vedea Hotărârea din 22 martie 1977, Iannelli & Volpi, 74/76, EU:C:1977:51, punctul 14, Hotărârea din 31 ianuarie 2023, Comisia/Braesch ș.a., C‑284/21 P, EU:C:2023:58, punctul 97, precum și Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 133).

175    În această privință, în speță, alegerea Condor ca beneficiar al măsurii de ajutor face parte din obiectul acesteia și, în orice caz, deși această alegere trebuia considerată o modalitate a măsurii respective, Ryanair nu contestă că o asemenea modalitate este indisolubil legată de obiectivul menționat, care este acela de a sprijini restructurarea și continuarea activităților Condor. Rezultă că efectul eventual discriminatoriu care rezultă din alegerea Condor în calitate de beneficiar al măsurii de ajutor pe piața internă nu poate face obiectul unei examinări separate de cea a compatibilității acestei măsuri de ajutor în ansamblul său cu piața internă prin intermediul procedurii prevăzute la articolul 108 TFUE (a se vedea prin analogie Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 134).

176    Rezultă că Ryanair nu are temei să afirme că Comisia a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a constatat în decizia în litigiu că acordarea ajutorului în cauză încalcă principiile nediscriminării, liberei prestări a serviciilor și libertății de stabilire.

177    Pe de altă parte, Curtea a statuat deja că obligația de motivare care revine Comisiei nu implică, în orice caz, faptul de a justifica în fiecare caz lipsa unei examinări exprese a compatibilității unei măsuri de ajutor în raport cu anumite dispoziții sau cu anumite principii ale dreptului Uniunii, altele decât normele privind ajutoarele de stat, și, prin urmare, faptul de a se exprima cu privire la pertinența lor în vederea unei asemenea examinări (Hotărârea din 23 ianuarie 2025, Neos/Ryanair și Comisia, C‑490/23 P, EU:C:2025:32, punctul 58).

178    Astfel, ținând seama de numărul extrem de important de dispoziții și de principii ale dreptului Uniunii care pot fi încălcate prin acordarea unui ajutor, nu se poate impune Comisiei, cu riscul de a compromite eficacitatea procedurii prevăzute la articolul 108 TFUE sau chiar posibilitatea de a adopta o decizie favorabilă unui ajutor la încheierea fazei preliminare a examinării prevăzute la articolul 108 alineatul (3) TFUE și, astfel, fără deschiderea unei proceduri formale de investigare, să furnizeze o motivare specifică referitoare la fiecare dintre ele (Hotărârea din 23 ianuarie 2025, Neos/Ryanair și Comisia, C‑490/23 P, EU:C:2025:32, punctul 59).

179    Din considerațiile care precedă rezultă că al optulea aspect al celui de al nouălea motiv al acțiunii în anulare, care corespunde elementelor invocate în cadrul celui de al optulea motiv al acestei acțiuni, trebuie respins.

180    Rezultă că al nouălea motiv al acțiunii în anulare trebuie respins în totalitate.

C.      Cu privire la al zecelea motiv al acțiunii în anulare, întemeiat pe lipsa motivării

1.      Argumentația părților

181    Ryanair susține că Comisia nu și‑a îndeplinit obligația de motivare pe care o are în temeiul articolului 296 al doilea paragraf TFUE.

182    Pe de o parte, anumite părți ale deciziei în litigiu nu ar fi inteligibile din cauza înlăturării unui număr prea mare de informații. Pe de altă parte, această decizie ar efectua o evaluare comparativă pur formală a efectelor pozitive și a efectelor negative ale măsurii în cauză. Or, o veritabilă evaluare comparativă ar impune să se enumere toate efectele pozitive și negative ale acestei măsuri și ca unele să fie ponderate în raport cu celelalte.

183    În replică la aceste argumente, Comisia susține că al zecelea motiv trebuie respins.

2.      Aprecierea Curții

184    Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, motivarea impusă la articolul 296 al doilea paragraf TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să expună în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de justificările măsurii luate, iar instanței competente să își exercite controlul. Cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații pe care îl pot avea destinatarii actului sau alte persoane vizate în mod direct și individual de acesta. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, având în vedere că problema dacă motivarea unui act respectă cerințele impuse la articolul 296 al doilea paragraf TFUE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (Hotărârea din 23 aprilie 2026, Deutsche Lufthansa/Ryanair și Condor Flugdienst, C‑457/23 P, EU:C:2026:331, punctul 151, precum și jurisprudența citată).

185    Atunci când este vorba, mai concret, precum în speță, despre o decizie, întemeiată pe articolul 108 alineatul (3) TFUE, de a nu ridica obiecții cu privire la o măsură de ajutor, Curtea a avut deja ocazia să precizeze că o astfel de decizie, care se adoptă în termene scurte, trebuie să conțină numai motivele pentru care Comisia consideră că nu se află în prezența unor dificultăți serioase de apreciere a compatibilității ajutorului vizat cu piața internă și chiar și o motivare succintă a acestei decizii trebuie considerată suficientă în raport cu cerința motivării prevăzută la articolul 296 al doilea paragraf TFUE, în măsura în care menționează în mod clar și neechivoc motivele pentru care Comisia a apreciat că nu se află în prezența unor asemenea dificultăți, problema temeiniciei acestei motivări neintrând în sfera acestei cerințe (Hotărârea din 23 aprilie 2026, Deutsche Lufthansa/Ryanair și Condor Flugdienst, C‑457/23 P, EU:C:2026:331, punctul 152, precum și jurisprudența citată).

186    În această privință, pe de o parte, în ceea ce privește pretinsa lipsă a unor informații suficiente cu privire la reducerea flotei Condor, care vizează considerentul (65) al deciziei în litigiu, este suficient să se arate că acest considerent (65) conține suficiente elemente care permit să se stabilească faptul că Comisia a considerat că reducerea flotei, printre alte elemente care figurează și în considerentul (65) menționat, era suficientă ca măsură care să permită limitarea denaturărilor concurenței.

187    Pe de altă parte, în ceea ce privește lipsa de informații referitoare la impactul altor măsuri de restructurare, analiza restabilirii viabilității Condor, precum și faptul că Condor s‑a confruntat cu o criză de solvabilitate, trebuie constatat că Ryanair nu demonstrează niciun viciu de motivare, ci face trimitere în esență la argumentele pe care le‑a invocat în alte motive ale cererii sale de anulare.

188    Or, aceste motive, care fac referire la faptul că Comisia nu a verificat dacă măsura de ajutor era limitată la minimul necesar, că Comisia nu a demonstrat că planul de restructurare al Condor îi permitea să își restabilească viabilitatea și că Comisia nu a stabilit caracterul adecvat al măsurii de ajutor, au fost respinse de Tribunal la punctele 151-161, 176-183 și 185-195 din hotărârea atacată în cadrul examinării temeiniciei celui de al patrulea și a celui de al cincilea aspect (calificate de Tribunal drept „indicii”) ale celui de al nouălea motiv al acțiunii în anulare.

189    În sfârșit, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia, în decizia în litigiu, Comisia ar fi efectuat o evaluare comparativă pur formală a efectelor pozitive și a efectelor negative ale ajutorului, este necesar să se constate că acest argument urmărește să conteste temeinicia motivării deciziei în litigiu, ceea ce este o chestiune străină de aprecierea caracterului suficient al acestei motivări (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 aprilie 1998, Comisia/Sytraval și Brink’s France, C‑367/95 P, EU:C:1998:154, punctul 67, precum și Hotărârea din 23 ianuarie 2025, Neos/Ryanair și Comisia, C‑490/23 P, EU:C:2025:32, punctul 53).

190    Din considerațiile care precedă rezultă că decizia în litigiu îndeplinește cerința motivării prevăzută la articolul 296 al doilea paragraf TFUE și, în consecință, că al zecelea motiv al acțiunii în anulare trebuie respins.

191    Întrucât toate motivele acțiunii formulate de Ryanair au fost înlăturate, se impune respingerea acestei acțiuni în totalitate.

VIII. Cu privire la cheltuielile de judecată

192    În conformitate cu articolul 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când recursul este fondat, iar Curtea soluționează ea însăși în mod definitiv litigiul, aceasta se pronunță asupra cheltuielilor de judecată.

193    Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 din același regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

194    Întrucât Ryanair a căzut în pretenții, iar Condor, Comisia și Republica Federală Germania au solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, se impune obligarea Ryanair să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Condor, de Comisie și de Republica Federală Germania aferente procedurii de recurs.

195    În plus, întrucât Ryanair a căzut în pretenții în procedura în primă instanță, iar Comisia a solicitat obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, se impune obligarea Ryanair să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Comisie aferente acestei proceduri.

196    Pe de altă parte, în temeiul dispozițiilor coroborate ale articolului 140 alineatul (1) și ale articolului 184 alineatul (1) din același regulament de procedură, statele membre și instituțiile care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată.

197    Republica Federală Germania, în calitate de parte intervenientă în procedura în primă instanță, suportă propriile cheltuieli de judecată aferente acestei proceduri.

198    În sfârșit, în temeiul dispozițiilor coroborate ale articolului 140 alineatul (3) și ale articolului 184 alineatul (1) din același regulament de procedură, Curtea poate decide ca un intervenient, altul decât cei menționați la alineatele (1) și (2) ale acestui articol 140, să suporte propriile cheltuieli de judecată.

199    Prin urmare, Condor, în calitatea sa de intervenientă în procedura în primă instanță, suportă propriile cheltuieli de judecată aferente acestei proceduri.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară și hotărăște:

1)      Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 8 mai 2024, Ryanair/Comisia (Condor; ajutor de restructurare) (T‑28/22, EU:T:2024:301).

2)      Respinge acțiunea introdusă de Ryanair DAC în cauza T‑28/22.

3)      Obligă Ryanair DAC să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele ale Condor Flugdienst GmbH, ale Comisiei Europene și ale Republicii Federale Germania aferente procedurii de recurs, precum și propriile cheltuieli de judecată și pe cele ale Comisiei aferente procedurii în primă instanță.

4)      Republica Federală Germania va suporta propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii în primă instanță.

5)      Condor Flugdienst GmbH va suporta propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii în primă instanță.

Semnături

*      Limba de procedură: engleza.