Ediție provizorie
HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a opta)
5 noiembrie 2026(*)
„ Trimitere preliminară – Clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor și a amestecurilor – Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 – Articolul 35 alineatul (2) primul paragraf – Ambalaje care conțin o substanță sau un amestec periculos – Detergenți lichizi de rufe – Ambalaje care conțin un produs alimentar – Similaritate între ambalaje – Criterii de apreciere – Risc de confuzie cu un preparat alimentar lichid – Piață de referință – Domeniul de aplicare al noțiunii de «consumatori» – Persoane vulnerabile – Nivelul de risc necesar pentru inducerea în eroare a consumatorilor – Luare în considerare a categoriei de pericol și a riscului specific legat de expunerea la substanțe sau amestecuri periculoase – Libera circulație a substanțelor și a amestecurilor – Protecția sănătății umane și libera circulație a produselor chimice ”
În cauza C‑395/25,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Svea hovrätt, Mark- och miljööverdomstolen (Curtea de Apel cu sediul în Stockholm, Secția Litigii Imobiliare și de Mediu, Suedia), prin decizia din 11 iunie 2025, primită de Curte la 13 iunie 2025, în procedura
Orkla Care AB
împotriva
Kemikalieinspektionen,
CURTEA (Camera a opta),
compusă din domnul N. Fenger (raportor), președinte de cameră, domnul S. Rodin și doamna O. Spineanu‑Matei, judecători,
avocat general: domnul M. Szpunar,
grefier: domnul V. Di Bucci,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru Orkla Care AB, de F. Sjövall și T. Strömshed, advokater, și M. Borgcrantz și T. Edwinson, jurister;
– pentru guvernul german, de J. Möller și R. Kanitz, în calitate de agenți;
– pentru guvernul francez, de J.‑L. Carré, P. Chansou și B. Travard, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de P. Carlin și J. Jokubauskaitė, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 18 iunie 2026,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prezenta cerere de decizie preliminară privește interpretarea articolului 35 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO 2008, L 353, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1297/2014 al Comisiei din 5 decembrie 2014 (JO 2014, L 350, p. 1) și prin Regulamentul (UE) 2024/2865 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2024 (JO L, 2024/2865) (denumit în continuare „Regulamentul CLP”).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Orkla Care AB (denumită în continuare „Orkla”), o societate de drept suedez, pe de o parte, și Kemikalieinspektionen (Agenția pentru Produse Chimice, Suedia) (denumită în continuare „KEMI”), pe de altă parte, în legătură cu decizia acesteia din urmă de a interzice comercializarea anumitor produse chimice.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
Regulamentul nr. 648/2004
3 Articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 648/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 privind detergenții (JO 2004, L 104, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 43, p. 378), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 259/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 (JO 2012, L 94, p. 16) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 648/2004”), prevede la punctul 1a:
„În sensul prezentului regulament:
[…]
1a. «Detergent de rufe destinat consumatorilor» înseamnă un detergent de rufe introdus pe piață în vederea utilizării de către nespecialiști, […]”
Regulamentul CLP
4 Considerentele (1) și (2) ale Regulamentului CLP au următorul cuprins:
„(1) Prezentul regulament ar trebui să garanteze un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, precum și libera circulație a substanțelor chimice, a amestecurilor și a anumitor articole, contribuind totodată la îmbunătățirea competitivității și a inovației.
(2) Funcționarea eficientă a pieței interne a substanțelor, a amestecurilor și a articolelor respective poate fi obținută numai în cazul în care cerințele aplicabile acestora nu diferă în mod semnificativ în statele membre.”
5 Intitulat „Scopul și domeniul de aplicare”, articolul 1 din acest regulament prevede:
„(1) Scopul prezentului regulament îl constituie garantarea unui înalt nivel de protecție a sănătății oamenilor și a mediului, precum și libera circulație a substanțelor, amestecurilor […] prin:
(a) armonizarea criteriilor de clasificare a substanțelor și amestecurilor și a regulilor privind etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor periculoase;
[…]”
6 Articolul 2 din regulamentul menționat, intitulat „Definiții”, prevede:
„În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
1. «clasă de pericol» înseamnă pericolul de natură fizică, pentru sănătate sau pentru mediu;
2. «categorie de pericol» înseamnă diviziunea criteriilor din cadrul fiecărei clase de pericol, specificându‑se gravitatea pericolului;
[…]
18. «introducere pe piață» înseamnă furnizarea către un terț sau punerea la dispoziția acestuia, fie contra cost, fie cu titlu gratuit. Importul este considerat ca fiind introducere pe piață;
[…]”
7 Articolul 3 din același regulament, intitulat „Substanțe și amestecuri periculoase și specificarea claselor de pericol”, prevede:
„O substanță sau un amestec care respectă criteriile privind pericolele fizice, pentru sănătate sau pentru mediu, stabilite în părțile 2-5 din anexa I, este considerat periculoasă (periculos) și se clasifică în raport cu clasele de pericol corespunzătoare prevăzute în respectiva anexă.
[…]”
8 Articolul 4 din Regulamentul CLP, intitulat „Obligații generale de clasificare, etichetare și ambalare”, prevede la alineatele (4) și (10):
„(4) În cazul în care o substanță sau un amestec este clasificat(ă) ca periculos (periculoasă), furnizorii se asigură că substanța sau amestecul se etichetează și ambalează în conformitate cu titlurile III și IV înainte de introducerea pe piață.
[…]
(10) Substanțele și amestecurile se introduc pe piață numai atunci când corespund prezentului regulament.”
9 Articolul 9 alineatul (5) din acest regulament prevede:
„Atunci când se evaluează informațiile disponibile în vederea clasificării, producătorii, importatorii și utilizatorii din aval țin seama de forma sau starea fizică în care substanța sau amestecul se introduce pe piață și în care este de așteptat, în mod rezonabil, să fie utilizat(ă).”
10 Articolele 17-22 din regulamentul menționat privesc elementele pe care trebuie să le conțină eticheta care este aplicată pe o substanță sau un amestec clasificat ca periculos și conținut într‑un ambalaj.
11 Potrivit articolului 35 din același regulament, intitulat „Ambalajele”:
„(1) Ambalajele care conțin substanțe sau amestecuri periculoase respectă următoarele cerințe:
[…]
(c) ambalajele și sistemele de închidere să fie rezistente și solide, astfel încât să fie exclusă orice posibilitate de pierdere de produs și să îndeplinească criteriile de siguranță în condiții normale de manipulare;
[…]
(2) Ambalajele care conțin o substanță sau un amestec periculos, livrat publicului larg, trebuie să nu aibă o formă sau un aspect care să atragă ori să stârnească curiozitatea activă a copiilor, sau care să inducă în eroare consumatorii și, de asemenea, trebuie să nu aibă o prezentare similară sau un aspect utilizat(ă) pentru produsele alimentare sau pentru hrana pentru animale sau pentru produsele cosmetice ori medicinale, care să inducă în eroare consumatorii.
[…]
În cazul în care ambalajul conține o substanță sau un amestec care îndeplinește cerințele de la secțiunea 3.2.1 din anexa II, acesta trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de avertizare tactilă a pericolelor, în conformitate cu secțiunea 3.2.2 din anexa II.
În cazul în care un detergent lichid de rufe destinat consumatorilor, astfel cum este definit la articolul 2 [punctul 1a] din Regulamentul [nr. 648/2004], este prezentat într‑un ambalaj solubil de unică folosință, se aplică cerințele suplimentare din anexa II secțiunea 3.3.
[…]”
12 Articolul 43 din Regulamentul CLP prevede:
„Statele membre desemnează autoritatea competentă sau autoritățile competente responsabile de propunerile pentru clasificarea și etichetarea armonizate și autoritățile responsabile de controlul respectării obligațiilor stabilite în prezentul regulament.
[…]”
13 Potrivit articolului 46 alineatul (1) din acest regulament:
„Statele membre iau toate măsurile necesare, inclusiv menținerea unui sistem de controale oficiale, pentru a garanta că substanțele și amestecurile nu sunt introduse pe piață decât dacă au fost clasificate, etichetate, notificate și ambalate în conformitate cu prezentul regulament.”
14 Punctele 3.3, 3.3.1.1 și 3.3.2 din anexa I la regulamentul menționat, intitulată „Cerințe privind clasificarea și etichetarea substanțelor și a amestecurilor periculoase”, prevăd:
„3.3. Lezarea gravă a ochilor/iritarea ochilor
[…]
3.3.1.1. […]
Iritarea ochilor înseamnă producerea de modificări în ochi, care sunt complet reversibile, care apar după expunerea ochilor la o substanță sau la un amestec.
[…]
3.3.2. Criterii de clasificare a substanțelor
Substanțele sunt clasificate într‑una din categoriile din această clasă de pericol, în categoria 1 (Lezarea gravă a ochilor) sau în categoria 2 (Iritarea ochilor), după cum urmează:
[…]
(b) Categoria 2 (Iritarea ochilor):
substanțe care au potențialul de a provoca iritarea reversibilă a ochilor (a se vedea tabelul 3.3.2).
[…]”
15 Punctul 3.3 din anexa II la regulamentul menționat, intitulat „Detergenți lichizi de rufe destinați consumatorilor și prezentați într‑un ambalaj solubil de unică folosință”, prevede:
„[…]
3.3.2. Ambalajul exterior:
[…]
(iv) fără a aduce atingere cerințelor secțiunii 3.1, este prevăzut cu un sistem de închidere care:
[…]
(b) își menține funcționalitatea în condiții de deschidere și închidere repetată, pe întreaga durată de viață a ambalajului exterior.”
Regulamentul (UE) 2019/1020
16 Articolul 2 din Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO 2019, L 169, p. 1), intitulat „Domeniul de aplicare”, prevede la alineatul (1):
„Prezentul regulament se aplică produselor care fac obiectul legislației de armonizare a Uniunii [Europene] care figurează în anexa I […], în măsura în care nu există dispoziții specifice cu același obiectiv în legislația de armonizare a Uniunii, care reglementează în mod mai detaliat aspectele specifice legate de supravegherea pieței și asigurarea aplicării legislației.”
17 Anexa I la Regulamentul 2019/1020, intitulată „Lista legislației de armonizare a Uniunii”, enumeră actele Uniunii care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii menționate la articolul 2 din acest regulament. Printre aceste acte figurează, la punctul 25 din această anexă I, Regulamentul CLP.
Dreptul suedez
18 În temeiul articolului 9, care figurează în capitolul 26 din miljöbalken (1998: 808) [Codul mediului (1998: 808)] din 11 iunie 1998 (SFS 1998, nr. 808), KEMI are competența de a decide cu privire la ordinele și la interdicțiile necesare pentru a asigura respectarea Regulamentului 2019/1020.
19 Potrivit articolelor 19 și 21 din capitolul 2 din miljötillsynsförordningen [Regulamentul (2011:13) privind supravegherea în materia mediului], KEMI este autoritatea de supraveghere a pieței care, în temeiul articolului 16 din Regulamentul 2019/1020, ia măsurile corespunzătoare în cazul în care un produs care face obiectul legislației de armonizare a Uniunii, atunci când este utilizat în conformitate cu scopul său preconizat sau în condiții care pot fi prevăzute în mod rezonabil și dacă este instalat și întreținut în mod corespunzător, este susceptibil de a afecta sănătatea sau siguranța utilizatorilor sau nu este conform cu legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă. În acest caz, KEMI impune de îndată operatorului economic relevant să ia măsuri corective adecvate și proporționale pentru a stopa neconformitatea sau a elimina riscul într‑un termen pe care aceasta îl precizează.
Litigiul principal și întrebările preliminare
20 Orkla, societate de drept suedez, comercializează produse chimice precum detergenți lichizi de rufe.
21 Din decizia de trimitere și din imaginile care figurează în anexa la aceasta reiese că ambalajul acestor produse este din carton colorat, sub forma unei cărămizi alungite, dotat cu o parte superioară pliată prevăzută cu un capac cu înșurubare pe o laterală.
22 După ce a fost sesizată de consumatori cu privire la faptul că acest ambalaj prezenta similitudini cu cele ale produselor alimentare și era susceptibil să inducă în eroare consumatorii, KEMI a invitat Orkla să prezinte observații cu privire la acest aspect, precum și cu privire la conformitatea ambalajului menționat cu cerințele articolului 35 alineatul (2) din Regulamentul CLP.
23 Orkla a contestat existența unei astfel de similitudini și neconformitatea ambalajelor produselor în cauză cu aceste cerințe. Ea a arătat că aceste ambalaje cuprind reprezentări ale unor produse textile, iar nu elemente care pot fi confundate cu produse alimentare, că ambalajele menționate prezintă garanții de siguranță suficiente întrucât o etichetă care sigilează deschiderea trebuie îndepărtată înainte ca aceste produse să poată fi utilizate, iar pe acestea figurează informații conform cărora conținutul nu trebuie înghițit, că produsele menționate sunt numai iritante pentru ochi și nu prezintă pericol în caz de ingestie și că alegerea cartonului era motivată de considerații ecologice.
24 KEMI a apreciat că prezentarea ambalajului produselor în discuție în litigiul principal, și anume atât forma sa, cât și aspectul său, în combinație cu coloritul său și cu eticheta aplicată pe acesta, cu mențiunea că produsul este vegan, erau susceptibile să inducă în eroare consumatorii, întrucât aceste produse puteau fi confundate cu produse alimentare. Prin urmare, ea a considerat că ambalajul respectiv nu îndeplinea cerințele articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP și a decis să interzică introducerea pe piață a nouă produse care corespund detergenților lichizi de rufe conținuți în acest tip de ambalaj.
25 Orkla a introdus o acțiune la Mark- och miljödomstolen i Nacka (Tribunalul pentru Litigii Imobiliare și de Mediu din Nacka, Suedia). Această instanță a considerat că, ținând seama de aspectul, de dimensiunea și de mecanismul de închidere a ambalajelor produselor în discuție în litigiul principal, în combinație cu coloritul și cu prezentarea acestora, ambalajele respective puteau fi confundate cu cele utilizate pentru ambalarea produselor alimentare, printre altele, laptele, iaurtul, sucul de fructe și alte alimente lichide, și prin aceasta puteau atrage și stârni curiozitatea copiilor. Drept urmare, instanța menționată a considerat decizia KEMI ca fiind conformă cu dreptul Uniunii, în special cu Regulamentul CLP, și a respins acțiunea Orkla. Ea a modificat însă această decizie, în sensul intrării sale în vigoare la 3 de luni după ce hotărârea sa va fi dobândit autoritate de lucru judecat.
26 Orkla a declarat apel împotriva acestei hotărâri la Svea hovrätt, Mark- och miljööverdomstolen (Curtea de Apel cu sediul în Stockholm, Secția Litigii Imobiliare și de Mediu, Suedia), care este instanța de trimitere.
27 Această instanță are îndoieli cu privire la aspectul dacă ambalajele produselor în cauză, care sunt substanțe sau amestecuri clasificate ca periculoase în temeiul Regulamentului CLP, îndeplinesc cerințele articolului 35 alineatul (2) din acest regulament.
28 În această privință, instanța de trimitere ridică, în primul rând, problema criteriilor care trebuie reținute pentru a aprecia, în conformitate cu articolul 35 alineatul (2) din Regulamentul CLP, similaritatea dintre prezentarea sau aspectul unui ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos și cele care sunt utilizate pentru produsele alimentare. Astfel, această instanță ridică problema dacă dispozitivele care urmăresc să distingă un asemenea ambalaj de cel al unui produs alimentar pot fi îndepărtate cu ocazia primei utilizări a produsului sau dacă trebuie să fie păstrate pe ambalaj intacte și în mod permanent.
29 În al doilea rând, aceasta ridică problema pieței de referință pentru a aprecia, în temeiul acestei dispoziții, o asemenea similaritate.
30 În al treilea rând, instanța menționată ridică problema modului în care trebuie interpretată noțiunea de „consumatori”, în sensul dispoziției menționate, mai precis dacă este necesar să se includă în aceasta categoria persoanelor vulnerabile.
31 În al patrulea rând, ea are îndoieli cu privire la gradul de risc de confuzie pentru consumatori pe care l‑ar impune aceeași dispoziție și cu privire la pertinența în această privință a existenței unor cazuri dovedite de confuzie.
32 În al cincilea și ultimul rând, instanța de trimitere urmărește să stabilească dacă, în vederea aprecierii conformității unui ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos cu cerințele prevăzute la articolul 35 alineatul (2) din Regulamentul CLP, sunt determinante categoria pericolului la care este expus consumatorul în caz de confuzie și riscul specific legat de expunerea la această substanță sau la acest amestec.
33 În aceste condiții, Svea hovrätt, Mark- och miljööverdomstolen (Curtea de Apel cu sediul în Stockholm, Secția Litigii Imobiliare și de Mediu), a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Pe baza căror criterii detaliate trebuie să se aprecieze, în temeiul articolului 35 alineatul (2) din Regulamentul CLP, dacă ambalajul are o prezentare sau un aspect similar cu cel utilizat, de exemplu, pentru produsele alimentare? Dispozitivele care sunt menite să diferențieze un ambalaj de ambalajele alimentare, de exemplu, trebuie păstrate permanent, de‑a lungul întregului ciclului de viață al ambalajului, sau pot fi astfel concepute încât să fie amovibile?
2) Aprecierea aspectului dacă un ambalaj are o prezentare sau un aspect similar, de exemplu, cu cel al produselor alimentare trebuie efectuată în raport cu ambalajele pentru produse alimentare prezente pe piața pe care este introdus produsul sau pe piața pe care este livrat publicului, iar această apreciere trebuie efectuată luând în considerare exclusiv piața națională, piața întregii Uniuni sau părți ale acesteia?
3) Cum ar trebui interpretată și aplicată noțiunea de «consumator» din cuprinsul articolului 35 alineatul (2) din Regulamentul CLP? Această noțiune se referă la consumatorul mediu sau în noțiunea de consumator trebuie incluse de asemenea grupurile de consumatori cele mai vulnerabile sau dezavantajate, precum persoanele cu deficiențe de vedere, persoanele cu alte dizabilități sau copiii? În cazul unui răspuns afirmativ, cum trebuie luate în considerare nevoile specifice ale acestora?
4) Care trebuie să fie nivelul riscului de inducere a consumatorului să creadă că ambalajul conține un produs alimentar? Este suficient să existe un risc teoretic sau nesemnificativ sau riscul trebuie să fie real? Este pertinent în cadrul acestei aprecieri să se țină seama de aspectul dacă s‑a produs efectiv o confuzie cu produsele alimentare atunci când o astfel de informație este disponibilă?
5) Categoria de pericol și riscul specific asociat substanței sau amestecului trebuie să fie luate în considerare la aplicarea articolului 35 alineatul (2) din Regulamentul CLP? Acest articol trebuie interpretat în sensul că se aplică unui ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos și care are o prezentare similară sau un aspect utilizat pentru produsele alimentare atunci când, precum în speță, conținutul ambalajului nu este periculos în caz de ingestie, ci numai în cazul altor tipuri de expunere, de exemplu atunci când amestecul poate provoca iritarea reversibilă a ochilor?”
Cu privire la întrebările preliminare
Cu privire la prima întrebare
34 Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere urmărește să afle în esență, pe de o parte, potrivit căror criterii trebuie să se aprecieze dacă ambalajele care conțin o substanță sau un amestec periculos livrate publicului larg au o prezentare sau un aspect similar celor care sunt utilizate pentru produsele alimentare, în sensul articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP. Pe de altă parte, ea ridică problema dacă această dispoziție trebuie interpretată în sensul că, în vederea acestei aprecieri, trebuie să se ia în considerare,ca element determinant, prezența unor dispozitive de siguranță aplicate pe ambalajele care conțin o substanță sau un amestec periculos, care urmăresc să le distingă de cele care conțin un produs alimentar, chiar dacă aceste dispozitive nu rămân intacte pe toată durata de viață a ambalajelor care conțin o astfel de substanță sau un astfel de amestec.
35 Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, potrivit articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul CLP, o substanță sau un amestec care îndeplinește criteriile privind pericolele fizice, pentru sănătate sau pentru mediu, stabilite în părțile 2-5 din anexa I la acest regulament, este considerat periculos și se clasifică ca atare în raport cu clasele de pericol corespunzătoare prevăzute în această anexă I.
36 Este cert că ambalajele produselor în discuție în litigiul principal conțin o substanță sau un amestec care îndeplinește criteriile de pericol pentru sănătate prevăzute la punctul 3.3 din anexa I la regulamentul menționat, intitulat „Lezarea gravă a ochilor/iritarea ochilor”, și care este clasificat în categoria 2 de pericol, denumită „Iritarea ochilor”, în conformitate cu punctul 3.3.2 litera (b) din această anexă I.
37 Or, atunci când o substanță sau un amestec este clasificat ca periculos, articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul CLP obligă furnizorii să se asigure că substanța sau amestecul respectiv se etichetează și se ambalează în conformitate cu dispozițiile titlurilor III și IV înainte de a fi introdus pe piață.
38 În această privință, articolul 35 din Regulamentul CLP, care face parte din titlul IV din acest regulament, stabilește cerințele pe care trebuie să le îndeplinească ambalajele care conțin asemenea substanțe sau amestecuri.
39 În special, articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din regulamentul menționat urmărește să evite o utilizare de către consumatori a unui produs periculos diferită de cea pentru care a fost conceput. Astfel, în temeiul acestei dispoziții, ambalajele care conțin o substanță sau un amestec periculos livrat publicului larg trebuie să nu aibă o formă sau un aspect care să atragă ori să stârnească curiozitatea activă a copiilor sau care să inducă în eroare consumatorii și de asemenea trebuie să nu aibă o prezentare sau un aspect similar celor care sunt utilizate pentru produsele alimentare sau pentru hrana pentru animale sau pentru produsele cosmetice ori medicinale, care ar induce în eroare consumatorii.
40 Întrebările instanței de trimitere privesc în special a doua ipoteză prevăzută la articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP, și anume faptul că prezentarea sau aspectul unui ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos nu trebuie să fie similar celor utilizate printre altele pentru produsele alimentare.
41 În ceea ce privește, în primul rând, criteriile pe baza cărora trebuie să se stabilească existența unei similarități între prezentarea și aspectul unui ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos și cele care sunt utilizate pentru produsele alimentare, este necesar să se arate de la bun început că modul de redactare a articolului 35 alineatul (2) din acest regulament nu menționează în mod explicit astfel de criterii.
42 Cu toate acestea, legiuitorul Uniunii, din moment ce s‑a referit în acest text la noțiuni largi precum cea de „prezentare” a ambalajelor sau cea de „aspect” al acestora, separate prin conjuncția „sau”, a avut în vedere luarea în considerare a tuturor caracteristicilor perceptibile ale ambalajului unei substanțe sau al unui amestec periculos.
43 Prin urmare, pentru a aprecia dacă ambalajele care conțin o substanță sau un amestec periculos livrate publicului larg au o prezentare sau un aspect similar celor care sunt utilizate pentru produsele alimentare, care ar induce în eroare consumatorii, în sensul articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP, trebuie să se țină seama de aspectul general al acestora.
44 Mai precis, o asemenea similaritate va trebui reținută atunci când, având în vedere impresia de ansamblu produsă de ambalajul care conține o substanță sau un amestec periculos, acest ambalaj seamănă cu ambalajul unui produs alimentar și poate fi confundat cu acesta din urmă din cauza unor caracteristici obiective, precum, printre altele, forma sa, dimensiunea sa, volumul său, designul său, culoarea sa, etichetarea sa, materialele din care este realizat, textura sa, mirosul săuori o asociere a unora sau a tuturor acestor elemente, care permit în mod obișnuit publicului larg să identifice produsele alimentare.
45 Pe de altă parte, având în vedere marea diversitate a ambalajelor care conțin substanțe sau amestecuri periculoase, aprecierea îndeplinirii de către un anumit ambalaj a cerințelor de la articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP trebuie efectuată de la caz la caz.
46 În cadrul acestei aprecieri, trebuie să se țină seama de finalitatea Regulamentului CLP, care, astfel cum prevede articolul 1 alineatul (1) din acest regulament și enunță considerentul (1) al acestuia, urmărește printre altele să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului. Având în vedere acest obiectiv, cerințele referitoare la ambalare care decurg din articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din regulamentul menționat trebuie, așadar, să fie apreciate în funcție de aptitudinea lor de a asigura un înalt nivel de protecție a sănătății consumatorilor.
47 În al doilea rând, în ceea ce privește îndoielile instanței de trimitere referitoare la luarea în considerare, în cadrul evaluării similarității dintre un ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos și cel care conține un produs alimentar, a unor dispozitive de siguranță aplicate pe acest prim ambalaj, chiar dacă aceste dispozitive nu sunt permanente, întrucât nu rămân intacte pe toată durata de viață a ambalajelor care conțin o astfel de substanță sau un asemenea amestec, această instanță arată că este vorba în speță despre prezența unei etichete care acoperă capacul plasat pe ambalaj, despre care se presupune că este îndepărtată cu ocazia primei utilizări a acestei substanțe sau a acestui amestec.
48 Întrucât modul de redactare a articolului 35 alineatul (2) din Regulamentul CLP nu oferă o indicație specială în această privință, trebuie să se examineze contextul în care se înscrie această dispoziție, precum și obiectivul urmărit de legiuitorul Uniunii.
49 În această privință, articolul 9 alineatul (5) din acest regulament prevede că, atunci când se evaluează informațiile disponibile în vederea clasificării, producătorii, importatorii și utilizatorii din aval țin seama de forma sau starea fizică în care substanța sau amestecul se introduce pe piață și în care este de așteptat în mod rezonabil să fie „utilizat(ă)”.
50 În plus, articolul 35 alineatul (1) litera (c) din regulamentul respectiv prevede că ambalajele care conțin substanțe sau amestecuri periculoase trebuie, printre altele, să îndeplinească cerința ca toate elementele ambalajelor și ale închiderilor să fie solide și rezistente, astfel încât să fie exclusă orice posibilitate de pierdere de produs și să fie îndeplinite criteriile de siguranță în condiții normale de manipulare.
51 Pe de altă parte, în ceea ce privește detergenții lichizi de rufe destinați consumatorilor și ambalați în ambalaje solubile de unică folosință, din cuprinsul punctului 3.3.2 din anexa II la Regulamentul CLP rezultă că ambalajul acestora trebuie să își mențină funcționalitatea în condiții de deschidere și de închidere repetate „pe toată durata de viață a ambalajului exterior”.
52 Din aceste dispoziții reiese că un dispozitiv de siguranță care acoperă și sigilează capacul plasat pe un ambalaj care conține un produs periculos trebuie să fie păstrat pe toată durata de viață a acestui ambalaj. În speță, în ceea ce privește detergenții lichizi de rufe al căror dispozitiv de siguranță constă într‑o etichetă, trebuie să se observe că, întrucât acest tip de produs este utilizat în mod regulat și, așadar, prezent în mod durabil în gospodării, utilitatea acestei etichete nu dispare după prima utilizare a acestui produs.
53 O asemenea interpretare este confirmată de obiectivul de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane urmărit de Regulamentul CLP. Astfel cum a arătat în esență domnul avocat general la punctul 41 din concluzii, Regulamentul CLP urmărește să protejeze nu numai cumpărătorul unei substanțe sau al unui amestec la momentul deciziei de cumpărare, ci și orice utilizator potențial al unor astfel de substanțe sau amestecuri, de‑a lungul întregului ciclu de viață al produsului, întrucât riscul de confuzie între acesta din urmă și produse alimentare poate exista atât la momentul cumpărării, cât și al utilizării ulterioare a produsului respectiv.
54 În ceea ce privește prezența unei avertizări aplicate pe ambalaj care indică, în speță, că substanța sau amestecul periculos conținut de acesta nu trebuie înghițit, la care se face de asemenea referire în dosarul prezentat Curții, trebuie arătat, pe de o parte, că, astfel cum rezultă din articolele 17-22 din Regulamentul CLP, ambalajele care conțin o substanță sau un amestec periculos trebuie în mod necesar să indice astfel de informații și să fie concepute așa încât să nu poată fi deteriorate sau să nu poată exista o pierdere a conținutului lor. Aceste cerințe se aplică în plus față de cele care reies din a doua parte a articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din acest regulament. Pe de altă parte, mențiunile și avertizările care indică faptul că produsul periculos în discuție nu trebuie înghițit nu neutralizează în mod necesar efectul vizual imediat asupra consumatorilor al prezentării sau al aspectului ambalajului care conține o substanță sau un amestec periculos care, ținând seama de o similaritate cu cele care sunt utilizate pentru produsele alimentare, riscă să fie confundat cu cel care conține astfel de produse.
55 În speță, un astfel de dispozitiv de siguranță suplimentar, la fel ca prezența unei etichete care acoperă capacul plasat pe ambalaj, care sigilează deschiderea și trebuie îndepărtată cu ocazia primei utilizări a acestei substanțe sau a acestui amestec, în măsura în care nu modifică în mod necesar impresia de ansamblu produsă de acest ambalaj, nu pot fi suficiente în sine pentru a exclude posibilitatea ca consumatorul să se înșele, confundând acest ambalaj cu, printre altele, cel al produselor alimentare, cu încălcarea articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP.
56 Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la prima întrebare că articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP trebuie interpretat în sensul că aprecierea aspectului dacă ambalajele care conțin o substanță sau un amestec periculos livrate publicului larg au o prezentare sau un aspect similar celor utilizate printre altele pentru produsele alimentare, care ar induce în eroare consumatorii, în sensul acestei dispoziții:
– trebuie efectuată de la caz la caz, ținând seama de aspectul general al ambalajului și, în special, de caracteristicile obiective ale acestuia, cum ar fi, printre altele, forma sa, dimensiunea sa, volumul său, designul său, culoarea sa, etichetarea sa, materialele din care este realizat, textura sa, mirosul săuori o asociere a unora sau a tuturor acestor elemente;
– nu implică luarea în considerare, ca element determinant, a prezenței unor dispozitive de siguranță aplicate pe ambalajele care conțin o substanță sau un amestec periculos, care urmăresc să le distingă de cele care conțin un produs alimentar, atunci când aceste dispozitive nu rămân intacte pe toată durata de viață a ambalajelor care conțin o astfel de substanță sau un asemenea amestec.
Cu privire la a doua întrebare
57 Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CPL trebuie interpretat în sensul că, în vederea aprecierii similarității dintre prezentarea sau aspectul unui ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos livrat publicului larg și cele care sunt utilizate pentru produsele alimentare, trebuie să se țină seama numai de piața statului membru în cauză sau și de piețele altor state membre în care această substanță sau acest amestec este comercializat.
58 Această instanță precizează că KEMI nu este competentă să asigure supravegherea pieței decât în privința ambalajelor de produse puse în vânzare pe piața suedeză și exprimă îndoieli cu privire la sensul expresiei „livrat publicului larg” care figurează în această dispoziție.
59 Conform unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unei dispoziții a dreptului Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 aprilie 2018, Egenberger, C‑414/16 P, EU:C:2018:257, punctul 44 și jurisprudența citată).
60 În ceea ce privește, mai întâi, modul de redactare a articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP, rezultă că ambalajele care conțin o substanță sau un amestec periculos, la care face referire această dispoziție, sunt cele livrate „publicului larg”. Or, numai această simplă indicație, fără alte precizări, nu permite să se determine care este piața de referință pentru aprecierea respectării cerințelor prevăzute la această dispoziție.
61 În ceea ce privește, în continuare, contextul în care se înscrie articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din acest regulament, trebuie arătat că, astfel cum reiese din articolul 43 din regulamentul menționat, acesta încredințează punerea în aplicare și controlul normelor pe care le prevede statelor membre prin intermediul autorităților lor competente responsabile printre altele de controlul respectării obligațiilor stabilite în același regulament. Aceste autorități naționale sunt responsabile de eficiența supravegherii pieței, asigurând conformitatea produselor cu legislația relevantă de armonizare a Uniunii, precum și, pe teritoriul lor, protecția interesului public care intră sub incidența legislației respective.
62 În temeiul articolului 46 alineatul (1) din Regulamentul CLP, statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare, inclusiv menținerea unui sistem de controale oficiale, pentru a garanta că substanțele și amestecurile nu sunt introduse pe piață decât dacă au fost clasificate, etichetate, notificate și ambalate în conformitate cu acest regulament. Alineatul (1a) al acestui articol 46 face trimitere, în sensul alineatului (1) al acestuia, la Regulamentul 2019/1020, care se aplică, în conformitate cu articolul 2 și cu punctul 25 din anexa I la acest din urmă regulament, produselor care intră sub incidența Regulamentului CLP.
63 Or, trebuie arătat că articolul 3 punctul 4 din Regulamentul 2019/1020 definește autoritatea de supraveghere a pieței ca o autoritate desemnată de un stat membru ca fiind responsabilă cu supravegherea pieței „de pe teritoriul acelui stat membru”. În plus, potrivit articolului 11 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2019/1020, autoritățile de supraveghere a pieței își desfășoară activitățile pentru a asigura supravegherea eficientă a pieței produselor puse la dispoziție online și offline „pe teritoriul lor” în ceea ce privește produsele care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii.
64 Astfel, având în vedere dispozițiile menționate la punctele 61-63 din prezenta hotărâre, este necesar să se considere că, la aprecierea conformității unui ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos cu cerințele articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP, autoritatea de supraveghere a unui stat membru ține seama de împrejurarea că acest ambalaj reproduce aspectul unui produs cunoscut și recunoscut în acest stat. De altfel, aprecierea concretă de către autoritățile naționale competente a riscului de inducere în eroare a consumatorilor, în sensul acestei din urmă dispoziții, implică în mod necesar luarea în considerare a perceperii ambalajelor de către acești consumatori. Astfel, această apreciere trebuie să poată fi efectuată în privința publicului expus efectiv produsului în litigiu pe piața națională în care acesta din urmă este pus la dispoziția publicului respectiv.
65 O asemenea interpretare este, în plus, confirmată de articolul 11 alineatul (9) din Regulamentul 2019/1020, din care reiese că, fără a aduce atingere oricărei proceduri de salvgardare prevăzute de legislația de armonizare a Uniunii, prezumția de neconformitate a produselor aferentă unei decizii luate în acest sens de o autoritate de supraveghere a pieței dintr‑un stat membru, care se impune autorităților celorlalte state membre, poate fi răsturnată printr‑o decizie a uneia dintre aceste autorități care ajunge la o concluzie contrară în urma propriei investigații.
66 Or, această posibilitate recunoscută autorităților naționale de a ajunge la o concluzie diferită cu privire la neconformitatea unui anumit produs ca urmare a unei posibile divergențe de apreciere se întemeiază pe o recunoaștere de către legiuitorul Uniunii a împrejurării că, chiar și în cadrul unei armonizări complete a normelor de etichetare și de ambalare, perceperea acestui produs și caracterizarea unui risc de confuzie în percepția publicului pot să nu fie identice în întreaga Uniune. Astfel, o asemenea posibilitate se întemeiază pe necesitatea luării în considerare a unor elemente precum, în speță, prezentarea obișnuită a anumitor produse proprie unei anumite piețe naționale, precum și perceperea acesteia de către consumatorii de pe această piață.
67 Trebuie să se observe de asemenea că o interpretare a articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP în sensul că această dispoziție ar implica faptul că autoritățile naționale care apreciază similaritatea dintre produse nu pot lua în considerare piața națională ca piață de referință, ci sunt obligate să ia în considerare și piața altor state membre sau chiar a tuturor statelor membre, ar fi dificil de conciliat cu unul dintre obiectivele acestui regulament, care este acela de a garanta un nivel ridicat de protecție a sănătății umane. Astfel, simpla constatare a existenței unei similarități între prezentarea sau aspectul unui ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos și cele utilizate pentru produse alimentare într‑un stat membru ar trebui să fie suficientă pentru ca autoritățile naționale competente să poată lua deciziile care se impun în vederea protejării sănătății umane, riscul de confuzie trebuind să fie apreciat în raport cu publicul expus efectiv produsului în litigiu.
68 În sfârșit, interpretarea articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP astfel cum a fost expusă la punctul 64 din prezenta hotărâre nu este contrară obiectivului urmărit de acest regulament de a garanta un cadru uniform care să reglementeze cerințele aplicabile substanțelor și amestecurilor în vederea asigurării, printre altele, a liberei lor circulații în Uniune, așa cum rezultă din articolul 1 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat, interpretat în lumina considerentului (2) al acestuia.
69 Astfel, realizarea acestui obiectiv este asigurată printr‑o determinare uniformă a criteriilor de apreciere a similarității dintre prezentarea sau aspectul ambalajelor care conțin substanțe sau amestecuri periculoase și cele care sunt utilizate pentru produsele alimentare pe întreg teritoriul Uniunii și, după cum a observat în esență și domnul avocat general la punctul 52 din concluzii, nu este repusă în discuție de împrejurarea că, la aprecierea acestei similarități, piața unui stat membru poate constitui piața de referință.
70 În plus, interpretarea articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP astfel cum a fost expusă la punctul 64 din prezenta hotărâre nu aduce atingere nici celuilalt obiectiv al acestui regulament care constă, astfel cum reiese din articolul 1 alineatul (1) din acesta și este enunțat în considerentul (1) al acestuia, în garantarea liberei circulații a substanțelor chimice. În această privință, referitor la Directiva 87/357/CEE a Consiliului din 25 iunie 1987 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la produsele care, nefiind ceea ce par a fi, pot pune în pericol sănătatea sau siguranța consumatorilor (JO 1987, L 192, p. 49, Ediție specială, 13/vol. 7, p. 22), al cărei obiect era analog celui al Regulamentului CLP și al cărei dublu obiectiv era asigurarea unei protecții adecvate și echivalente a consumatorilor în toate statele membre și eliminarea obstacolelor în calea funcționării pieței interne, Curtea a considerat că această directivă se aplica unui număr nedefinit de produse care prezintă anumite caracteristici și cu privire la care se impune să se stabilească, de la caz la caz și „în funcție de fiecare stat membru”, dacă pot implica riscurile vizate de directiva menționată (Hotărârea din 2 iunie 2022, Get Fresh Cosmetics, C‑122/21, EU:C:2022:421, punctul 39).
71 Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la a doua întrebare că articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP trebuie interpretat în sensul că, în vederea aprecierii similarității dintre prezentarea sau aspectul unui ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos și cele care sunt utilizate pentru produsele alimentare, în conformitate cu normele armonizate privind etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor periculoase, autoritățile competente ale unui stat membru pot ține seama de elementele proprii pieței naționale pe care este comercializat produsul în cauză, fără a fi necesar să se examineze dacă această prezentare sau acest aspect ar fi de asemenea considerat înșelător în alte state membre pe teritoriul cărora este comercializat acest produs.
Cu privire la a treia întrebare
72 Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP trebuie interpretat în sensul că noțiunea de „consumatori” în sensul acestei dispoziții vizează numai consumatorul mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat, sau include și copiii și persoanele vulnerabile, care pot întâmpina dificultăți speciale în perceperea sau în aprecierea aspectului unui ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos. Dacă această noțiune ar trebui înțeleasă în sensul că vizează astfel de persoane, instanța menționată ridică problema modului în care trebuie luate în considerare nevoile lor specifice.
73 În ceea ce privește, în primul rând, îndoielile instanței de trimitere cu privire la domeniul de aplicare al termenului de „consumatori” în sensul Regulamentului CLP, în special al articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din acest regulament, nici acesta din urmă, nici modul de redactare a dispoziției menționate, care vizează de două ori acest termen, nu îi precizează domeniul de aplicare.
74 Cu toate acestea, trebuie să se observe, primo, că, în cadrul Regulamentului CLP, în special la articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din acest regulament, legiuitorul Uniunii nu a însoțit termenul „consumatori” de adjectivul calificativ „mediu”, astfel cum este cazul în alte acte de drept derivat al Uniunii, printre altele în materie de protecție a consumatorilor.
75 Secundo, modul de redactare a acestei dispoziții face referire la ambalajele care conțin o substanță sau un amestec periculos livrate „publicului larg”, iar nu unui public specializat. Astfel cum a arătat Comisia Europeană în observațiile sale scrise, o asemenea referire permite să se considere că toate categoriile de consumatori, inclusiv persoanele vulnerabile, de la care se poate aștepta în mod rezonabil că achiziționează sau utilizează produse precum cele în discuție în litigiul principal, al căror ambalaj conține o substanță sau un amestec periculos, ar trebui luate în considerare la aprecierea conformității ambalajului unor astfel de produse cu cerințele dispoziției menționate.
76 În această privință, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctul 67 din concluzii, reiese din Ghidul Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) privind etichetarea și ambalarea conform Regulamentului (CE) nr. 1272/2008, care, deși este lipsit de caracter juridic obligatoriu, poate furniza elemente utile pentru interpretarea dispozițiilor relevante ale dreptului Uniunii (a se vedea prin analogie Hotărârea din 13 martie 2025, Cassella‑med și MCM Klosterfrau, C‑589/23, EU:C:2025:173, punctul 40, precum și jurisprudența citată), că produsele sunt destinate „publicului larg” atunci când sunt, de exemplu, comercializate sau oferite în magazine de vânzare cu amănuntul sau la puncte de desfacere unde publicul larg are acces liber la ele sau atunci când sunt vândute online, definiția acestei expresii figurând în partea din acest ghid consacrată printre altele produselor accesibile copiilor.
77 Tertio, trebuie să se constate de asemenea că modul de redactare a articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP menționează nu numai „consumatorii”, ci și „copiii”. Referirea specifică la copii nu poate conduce însă la concluzia că aceștia nu intră sub incidența termenului de „consumatori”. Astfel cum a observat domnul avocat general la punctul 75 din concluzii, această trimitere trebuie interpretată în sensul că reprezintă numai expresia voinței legiuitorului Uniunii de a sublinia importanța luării în considerare în special a intereselor copiilor.
78 Aceste constatări confirmă o interpretare a articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din regulamentul menționat potrivit căreia legiuitorul Uniunii nu a intenționat să limiteze domeniul de aplicare al noțiunii de „consumatori” la consumatorul mediu normal informat și suficient de atent și de avizat care cumpără produsul al cărui ambalaj conține o substanță sau un amestec periculos și care, el însuși, în funcție, printre altele, de caracteristicile magazinului de vânzare cu amănuntul sau de amplasarea acestui produs în acest magazin de vânzare cu amănuntul, poate fi indus în eroare, ci a reținut o accepțiune largă a acestei noțiuni, care include toate persoanele susceptibile să utilizeze produsul respectiv după momentul achiziției, inclusiv copiii și persoanele vulnerabile, despre care este posibil în mod rezonabil să se considere că sunt, din cauza vulnerabilității lor, deosebit de expuse riscului de confuzie.
79 Acest lucru trebuie să fie valabil cu atât mai mult cu cât riscul de confuzie în ceea ce privește categoria persoanelor vulnerabile este sporit, din moment ce unele dintre acestea pot fi mai ușor atrase și induse în eroare de aspectul ambalajelor. Curtea a statuat deja, în ceea ce privește produsele care, nefiind ceea ce par a fi, pun în pericol sănătatea sau siguranța consumatorilor, că aprecierea probabilității ca o substanță sau un amestec periculos să fie confundat cu un produs alimentar trebuie să ia în considerare vulnerabilitatea asociată categoriilor de persoane și de consumatori care se pot confrunta cu produsele care au aspectul de produse alimentare, printre care în special copiii (a se vedea prin analogie Hotărârea din 2 iunie 2022, Get Fresh Cosmetics, C‑122/21, EU:C:2022:421, punctul 43).
80 Interpretarea largă a noțiunii de „consumatori” care se desprinde din modul de redactare a articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP este confirmată de contextul în care se înscrie această dispoziție, caracterizat printr‑o evidențiere a protecției consumatorilor, în special a copiilor.
81 Astfel, articolul 2 punctul 1a din Regulamentul nr. 648/2004, la care face trimitere articolul 35 alineatul (2) al patrulea paragraf din Regulamentul CLP, referitor la „detergenții lichizi de rufe destinați consumatorilor”, privește detergenții introduși pe piață pentru a fi utilizați de „nespecialiști”, reținând astfel o accepțiune largă a noțiunii de „consumatori”.
82 Articolul 35 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul CLP prevede că anumite ambalaje trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de avertizare tactilă a pericolelor, ceea ce confirmă interpretarea potrivit căreia noțiunea de „consumatori” include persoane vulnerabile, întrucât avertizările tactile sunt destinate tocmai persoanelor cu deficiențe de vedere.
83 Obiectivul de protecție a unui nivel ridicat al sănătății umane, astfel cum este prevăzut la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul CLP, confirmă de asemenea interpretarea potrivit căreia cerințele acestui regulament nu au fost concepute pentru a proteja numai un consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat. Astfel, o interpretare largă a noțiunii de „consumatori” se impune cu atât mai mult în ceea ce privește substanțele sau amestecurile care, precum în speță, au fost clasificate ca periculoase în regulamentul menționat, ținând seama de posibilele consecințe prejudiciabile pentru sănătatea acestor persoane în caz de confuzie între asemenea substanțe sau amestecuri și produsele alimentare.
84 În al doilea rând, în cazul în care noțiunea de „consumatori” prevăzută la articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP ar trebui înțeleasă în sensul că include persoanele vulnerabile, instanța de trimitere ridică de asemenea problema nevoilor specifice ale acestor persoane și a modului în care acestea trebuie luate în considerare.
85 În această privință, este necesar să se observe de la bun început că determinarea similarității dintre prezentarea sau aspectul unui ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos și cele care sunt utilizate pentru produsele alimentare trebuie efectuată prin intermediul unei aprecieri care ține seama de nevoile specifice ale persoanelor vulnerabile.
86 În special, trebuie să se țină seama de capacitatea limitată a unora dintre persoanele vulnerabile de a avea acces la informațiile de pe ambalaj și de a identifica produsele periculoase sau de a percepe anumite caracteristici ale acestui ambalaj, ceea ce sporește probabilitatea unui risc de confuzie în ceea ce le privește din cauza similarității dintre prezentarea și aspectul ambalajelor care conțin o substanță sau un amestec periculos și cele care sunt utilizate pentru produsele alimentare. În funcție de tipul de vulnerabilitate avut în vedere, anumite caracteristici ale unui ambalaj, și anume, de exemplu, forma și textura perceptibile la atingere sau mirosul, se pot dovedi determinante în raport cu altele în identificarea produsului pentru o categorie de persoane. Aspectul de ansamblu al ambalajelor joacă de asemenea un rol special, întrucât nu trebuie să evoce produse alimentare.
87 În ceea ce privește în special copiii, autoritățile naționale competente trebuie să evalueze dacă particularitățile unui ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos, precum, printre altele, cele menționate la punctul 44 din prezenta hotărâre, și anume forma, dimensiunea, volumul, culoarea, mirosul, materialele din care este realizat ambalajul sau o combinație a unora ori a tuturor acestor elemente, sunt de natură să inducă în eroare copii întrucât evocă un produs comestibil, precum, în speță, o băutură.
88 În speță, revine autorităților naționale competente sarcina de a verifica, prin intermediul unei aprecieri de ansamblu, dacă, având în vedere indicațiile furnizate la punctele 85-87 din prezenta hotărâre, prezentarea sau aspectul unui ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos, printre care forma de cărămidă alungită, cartonul ca material de fabricație, precum și asocierea culorilor utilizate și indicațiile care figurează pe acesta, le evocă în percepția consumatorilor pe cele utilizate pentru un produs alimentar, precum, în speță, o băutură, cu încălcarea articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP.
89 Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a treia întrebare că articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP trebuie interpretat în sensul că noțiunea de „consumatori” în sensul acestei dispoziții vizează atât consumatorul mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat, cât și copiii și persoanele vulnerabile, care pot întâmpina dificultăți speciale în perceperea sau în aprecierea aspectului unui ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos. În cadrul aprecierii similarității dintre prezentarea sau aspectul unui ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos și cele care sunt utilizate pentru produsele alimentare, în sensul dispoziției menționate, efectuată prin intermediul unei aprecieri a aspectului general al acestui ambalaj, trebuie să se țină seama de capacitatea acestor persoane de a percepe caracteristicile ambalajului respectiv.
Cu privire la a patra întrebare
90 Prin intermediul celei de a patra întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP trebuie interpretat în sensul că, pentru a considera că cerințele prevăzute de această dispoziție nu sunt îndeplinite, caracterizarea unui risc de inducere în eroare a consumatorilor ca nefiind neglijabil este suficientă și că, în vederea aprecierii unui astfel de risc, este determinantă împrejurarea că s‑a produs deja o confuzie între un ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos și cel care conține un produs alimentar.
91 Această instanță arată în esență că anumite versiuni lingvistice ale articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din acest regulament ar putea lăsa să se înțeleagă că există o diferență în ceea ce privește nivelul de risc impus de cele două ipoteze vizate de această dispoziție, și anume cea privind posibilitatea ca o formă sau un aspect să atragă sau să stârnească curiozitatea activă a copiilor ori să inducă în eroare consumatorii și cea privind similaritatea prezentării sau a aspectului ambalajelor în cauză care ar induce în eroare consumatorii. Potrivit instanței menționate, nu ar fi exclus ca a doua ipoteză să impună un risc mai ridicat decât prima. Aceasta face astfel referire, în special la versiunile în limbile engleză („likely […] to mislead consumers, or have a similar presentation or a design used for foodstuff […], which would mislead consumers”), franceză („susceptible […] d’induire les consommateurs en erreur, ni une présentation ou une esthétique similaire à celles qui sont utilisées pour les denrées alimentaires, […] qui tromperait les consommateurs”) și suedeză („en form eller formgivning som kan […] vilseleda konsumenterna eller ha ett utförande eller en formgivning som liknar dem som används för livsmedel […] som skulle vilseleda konsumenterna”).
92 Cu toate acestea, este necesar să se observe că termenii articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP variază în funcție de versiunile lingvistice. Astfel, alte versiuni lingvistice decât cele citate de instanța de trimitere, cum ar fi versiunea în limba italiană („o sia tale da indurre i consumatori in errore, né hanno una presentazione o un disegno […], atti a indurre i consumatori in errore”) sau română („care să inducă în eroare consumatorii și, de asemenea, trebuie să nu aibă o prezentare similară sau un aspect utilizat(ă) pentru produsele alimentare sau pentru hrana pentru animale sau pentru produsele cosmetice ori medicinale, care să inducă în eroare consumatorii”), utilizează o singură expresie pentru capacitatea ambalajului de a induce în eroare consumatorul.
93 În această privință, trebuie arătat că, dincolo de aceste divergențe semantice, diferitele versiuni lingvistice ale articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP fac trimitere, toate, la cerința potrivit căreia ambalajele care conțin o substanță sau un amestec periculos livrate publicului larg nu trebuie să fie de natură să creeze un risc de confuzie în percepția consumatorului.
94 Astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 44 din prezenta hotărâre, existența unui asemenea risc trebuie stabilită în urma unei analize a similarității între ambalajele care conțin o substanță sau un amestec periculos și cele care conțin un produs alimentar, întemeiată pe caracteristici obiective precum, printre altele, forma sa, dimensiunea sa, volumul său, designul său, culoarea sa, etichetarea sa, materialele din care este realizat, textura sa, mirosul său, fără a fi necesar să se stabilească un prag de risc în funcție de care articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP să fie sau nu aplicabil.
95 Pe de altă parte, ținând seama de obiectivul Regulamentului CLP de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane, articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din acest regulament, care urmărește să evite o confuzie între un anumit ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos și cel care conține produse alimentare, nu poate fi interpretat în sensul că se impune un nivel ridicat de risc de inducere în eroare a consumatorilor, ci, astfel cum a arătat și domnul avocat general la punctul 99 din concluzii, ca riscul să nu fie neglijabil.
96 În ceea ce privește îndoielile instanței de trimitere cu privire la relevanța, în cadrul acestei evaluări a riscului, a unui precedent de confuzie dovedită între un anumit ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos și cel care conține produse alimentare, este necesar să se considere că articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP nu condiționează respectarea cerințelor pe care le stabilește de proba existenței unor cazuri dovedite de inducere în eroare a consumatorilor.
97 Astfel, deși existența unui asemenea precedent poate constitui un indiciu cu privire la existența unui risc de inducere în eroare a consumatorilor, modul de redactare a articolului 35 alineatul (2) primul paragraf din acest regulament nu permite să se considere că autoritățile naționale de supraveghere ar fi obligate să demonstreze, cu ajutorul informațiilor disponibile, că s‑a produs efectiv o confuzie cu ambalaje care conțin produse alimentare sau că lipsa unei asemenea dovezi trebuie să determine în mod necesar aceste autorități să concluzioneze în sensul lipsei unui asemenea risc. O interpretare a acestei dispoziții potrivit căreia ar fi necesară proba unor cazuri dovedite de confuzie ar fi de altfel contrară obiectivului Regulamentului CLP de protecție a unui nivel ridicat al sănătății umane.
98 În această privință, Curtea a statuat deja, în legătură cu Directiva 87/357, al cărei obiect era analog celui al Regulamentului CLP, că autoritățile naționale competente nu trebuie să demonstreze, prin date obiective și dovedite, că produsele vizate de această directivă vor fi confundate de consumatori cu produse alimentare și că riscurile ulterioare de vătămare corporală sunt dovedite (Hotărârea din 2 iunie 2022, Get Fresh Cosmetics, C‑122/21, EU:C:2022:421, punctul 44).
99 Rezultă că este necesar să se răspundă la a patra întrebare că articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP trebuie interpretat în sensul că este suficientă caracterizarea unui risc de inducere în eroare a consumatorilor ca nefiind neglijabil pentru a considera că cerințele prevăzute de această dispoziție nu sunt îndeplinite, fără a fi determinantă în această privință proba existenței unui caz de confuzie între un anumit ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos și cel care conține un produs alimentar.
Cu privire la a cincea întrebare
100 Prin intermediul celei de a cincea întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP trebuie interpretat în sensul că, în vederea aprecierii conformității ambalajului unei substanțe sau al unui amestec periculos cu cerințele prevăzute de această dispoziție, sunt determinante clasa sau categoria de pericol din care fac parte substanța sau amestecul respectiv ori riscul specific legat de acestea și dacă, în cazul unui răspuns afirmativ, dispoziția menționată se aplică ambalajelor care conțin o substanță sau un amestec periculos și care au o prezentare sau un aspect similar celor care sunt utilizate pentru produsele alimentare atunci când acest conținut nu prezintă pericol în caz de ingestie.
101 Această instanță solicită Curții să se pronunțe cu privire la aspectul dacă aprecierea de către autoritatea națională competentă a respectării cerințelor prevăzute la articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din acest regulament este întotdeauna aceeași, indiferent de categoria de pericol în care este clasificat produsul în cauză. În special, în măsura în care această dispoziție interzice ca ambalajele care conțin o substanță sau un amestec periculos să aibă o prezentare sau un aspect similar celor care sunt utilizate pentru produsele alimentare, instanța menționată solicită să se stabilească dacă împrejurarea că pericolul existent în caz de confuzie între astfel de ambalaje este, în speță, cel al unei iritări temporare la contactul cu ochii, iar nu un pericol în caz de ingestie a acestei substanțe sau a acestui amestec, este relevantă pentru această apreciere. Astfel, dat fiind că ambalajele în discuție în litigiul principal nu ar semăna cu cele ale unui produs destinat să intre în contact cu ochii, o eventuală confuzie cu cele ale produselor alimentare ar fi lipsită de relevanță pentru aspectul dacă consumatorul riscă să fie expus acestei iritări.
102 După cum s‑a arătat deja la punctul 36 din prezenta hotărâre, din decizia de trimitere reiese că conținutul ambalajelor în discuție în litigiul principal intră, în conformitate cu punctul 3.3 din anexa I la Regulamentul CLP, în clasa de pericol intitulată „Lezarea gravă a ochilor/iritarea ochilor” și, în temeiul punctului 3.3.2 din această anexă I, în categoria 2 din această clasă de pericol denumită „Iritarea ochilor”, referitoare la substanțele care pot provoca o iritare reversibilă a ochilor.
103 În plus, instanța de trimitere pare să pornească de la premisa potrivit căreia conținutul acestor ambalaje nu prezintă niciun pericol în caz de ingestie. Deși Orkla susține, la rândul său, că produsele în discuție în litigiul principal nu sunt periculoase în caz de ingestie, ea admite totuși în observațiile sale scrise că acestea conțin agenți tensioactivi care pot provoca greață și vărsături trecătoare.
104 În primul rând, trebuie arătat că, deși anumite dispoziții ale Regulamentului CLP nu privesc decât categorii de pericol specifice asociate anumitor substanțe sau amestecuri, alte dispoziții ale acestui regulament, printre care, printre altele, articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din acesta, prezintă un caracter general și se aplică în același mod tuturor substanțelor și tuturor amestecurilor periculoase.
105 În măsura în care articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP se aplică ambalajelor care conțin o substanță sau un amestec periculos livrate publicului larg și care au o formă sau un aspect similare celor care sunt utilizate printre altele pentru produsele alimentare, modul de redactare a acestei dispoziții nu impune luarea în considerare în mod determinant a clasei și a categoriei de pericol din care face parte substanța sau amestecul periculos în cauză și nici a riscului specific legat de acestea din urmă.
106 Astfel, criteriile de apreciere, pe de o parte, a similarității dintre prezentarea sau aspectul unui ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos și cele care sunt utilizate pentru produsele alimentare și, pe de altă parte, a riscului de inducere în eroare, prevăzute de această dispoziție, sunt aceleași independent de natura pericolului prezentat de substanța sau de amestecul în cauză.
107 Prin urmare, atunci când o substanță sau un amestec a fost clasificat ca periculos, în conformitate cu cerințele articolului 3 primul paragraf din Regulamentul CLP, această substanță sau acest amestec trebuie, în temeiul articolului 4 alineatul (4) din regulamentul menționat, să îndeplinească cerințele care sunt prevăzute la articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din acesta. Clasificarea substanței menționate sau a amestecului menționat în raport cu tipul de pericol în cauză este, așadar, lipsită de relevanță din moment ce aceasta sau acesta din urmă a fost clasificat ca periculos.
108 Sesizată cu o trimitere preliminară care implica, printre altele, o interpretare a Directivei 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (JO 1967, 196, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 1, p. 23), Curtea a evocat deja disocierea evaluării pericolului substanțelor de cea a riscului pe care îl reprezintă acestea. Astfel, aceasta a statuat că clasificarea și etichetarea substanțelor stabilite prin această directivă se întemeiază pe transmiterea de informații privind pericolele legate de proprietățile intrinsece ale substanțelor și că evaluarea pericolelor constituie prima etapă a procesului de evaluare a riscurilor, care reprezintă un concept mai precis. După ce a subliniat că această diferențiere între pericole și riscuri a fost menținută în Regulamentul CLP, Curtea a considerat că o evaluare a pericolelor legate de proprietățile intrinsece ale substanțelor nu trebuie să fie limitată în considerarea unor împrejurări de utilizare specifice, precum în cazul unei evaluări a riscurilor, și poate fi realizată în mod valabil independent de locul în care este utilizată substanța, de modul în care s‑ar putea produce contactul cu aceasta, precum prin ingestie, inhalare sau penetrare cutanată, și de eventualele niveluri de expunere la substanță (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iulie 2011, Nickel Institute, C‑14/10, EU:C:2011:503, punctele 81 și 82, precum și Hotărârea din 21 iulie 2011, Etimine, C‑15/10, EU:C:2011:504, punctele 74 și 75).
109 Prin urmare, articolul 35 alineatul (2) din Regulamentul CLP este aplicabil ambalajelor care conțin o substanță sau un amestec periculos și care au o prezentare sau un aspect similar celor care sunt utilizate pentru produsele alimentare, chiar și în ipoteza, presupunând că ar fi demonstrată, în care acest conținut nu este periculos în caz de ingestie.
110 În al doilea rând, în ceea ce privește necesitatea de a lua în considerare riscul specific care poate apărea în caz de confuzie între produse, în situația în care produsul chimic în cauză nu prezintă riscuri decât în caz de contact cu ochii, iar nu în caz de ingestie, trebuie arătat că articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP, deși reglementează printre altele o posibilă confuzie cu un produs alimentar, nu condiționează interdicția pe care o prevede de existența unui pericol în caz de ingestie a substanței sau a amestecului în cauză, ci urmărește să evite, în general, orice expunere periculoasă la produsele chimice care ar rezulta dintr‑o asemenea confuzie.
111 Astfel, ținând seama de obiectivul de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane urmărit de Regulamentul CLP, amintit la punctul 46 din prezenta hotărâre, protecția oferită de articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din acest regulament se aplică oricărui tip de consecințe prejudiciabile în cazul expunerii unui consumator la un produs periculos, inclusiv unei iritări a ochilor.
112 Având în vedere motivele care precedă, este necesar să se răspundă la a cincea întrebare că articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul CLP trebuie interpretat în sensul că, în vederea aprecierii conformității ambalajului unei substanțe sau al unui amestec periculos cu cerințele prevăzute de această dispoziție, nu sunt determinante nici clasa sau categoria de pericol din care face parte această substanță sau acest amestec, nici riscul specific legat de acestea.
Cu privire la cheltuielile de judecată
113 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) declară:
1) Articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1297/2014 al Comisiei din 5 decembrie 2014 și prin Regulamentul (UE) 2024/2865 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2024,
trebuie interpretat în sensul că aprecierea aspectului dacă ambalajele care conțin o substanță sau un amestec periculos livrate publicului larg au o prezentare sau un aspect similar celor utilizate printre altele pentru produsele alimentare, care ar induce în eroare consumatorii, în sensul acestei dispoziții,
– trebuie efectuată de la caz la caz, ținând seama de aspectul general al ambalajului și, în special, de caracteristicile obiective ale acestuia, cum ar fi, printre altele, forma sa, dimensiunea sa, volumul său, designul său, culoarea sa, etichetarea sa, materialele din care este realizat, textura sa, mirosul său ori o asociere a unora sau a tuturor acestor elemente;
– nu implică luarea în considerare, ca element determinant, a prezenței unor dispozitive de siguranță aplicate pe ambalajele care conțin o substanță sau un amestec periculos, care urmăresc să le distingă de cele care conțin un produs alimentar, atunci când aceste dispozitive nu rămân intacte pe toată durata de viață a ambalajelor care conțin o astfel de substanță sau un asemenea amestec.
2) Articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 1272/2008, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1297/2014 și prin Regulamentul 2024/2865,
trebuie interpretat în sensul că,
în vederea aprecierii similarității dintre prezentarea sau aspectul unui ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos și cele care sunt utilizate pentru produsele alimentare, în conformitate cu normele armonizate privind etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor periculoase, autoritățile competente ale unui stat membru pot ține seama de elementele proprii pieței naționale pe care este comercializat produsul în cauză, fără a fi necesar să se examineze dacă această prezentare sau acest aspect ar fi de asemenea considerat înșelător în alte state membre pe teritoriul cărora este comercializat acest produs.
3) Articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 1272/2008, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1297/2014 și prin Regulamentul 2024/2865,
trebuie interpretat în sensul că
noțiunea de „consumatori” în sensul acestei dispoziții vizează atât consumatorul mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat, cât și copiii și persoanele vulnerabile, care pot întâmpina dificultăți speciale în perceperea sau în aprecierea aspectului unui ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos.
În cadrul aprecierii similarității dintre prezentarea sau aspectul unui ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos și cele care sunt utilizate pentru produsele alimentare, în sensul dispoziției menționate, efectuată prin intermediul unei aprecieri a aspectului general al acestui ambalaj, trebuie să se țină seama de capacitatea acestor persoane de a percepe caracteristicile ambalajului respectiv.
4) Articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 1272/2008, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1297/2014 și prin Regulamentul 2024/2865,
trebuie interpretat în sensul că
este suficientă caracterizarea unui risc de inducere în eroare a consumatorilor ca nefiind neglijabil pentru a considera că cerințele prevăzute de această dispoziție nu sunt îndeplinite, fără a fi determinantă în această privință proba existenței unui caz de confuzie între un anumit ambalaj care conține o substanță sau un amestec periculos și cel care conține un produs alimentar.
5) Articolul 35 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 1272/2008, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1297/2014 și prin Regulamentul 2024/2865,
trebuie interpretat în sensul că,
în vederea aprecierii conformității ambalajului unei substanțe sau al unui amestec periculos cu cerințele prevăzute de această dispoziție, nu sunt determinante nici clasa sau categoria de pericol din care face parte această substanță sau acest amestec, nici riscul specific legat de acestea.
Semnături